Călătorii

Capsule Hotel sau cum e să dormi într-o capsulă

10 august 2013

La început de tot îmi propusesem să experimentez cele două tipuri celebre de cazare japoneză: hotelurile capsulă și ryokanurile. De love hotels nu m-am putut apropia pentru că-n primul rând nu le găseai pe booking.com și-n al doilea urma să călătoresc singură, deci ce rost avea? Am rezervat, deci, ryokanuri la greu, pentru că erau așa de “tradiționale”, dar cum nu-mi permiteam ryokanuri de sute de dolari pe noapte, am ales unele mai accesibile, adică ieftine. Printre ryokanuri am mai strecurat câte o capsulă, ca să nu mă plictisesc.

După care am realizat că ryokanurile mele nu erau chiar așa de faine cum credeam eu și urma să stau în niște cămăruțe cam cât șifonierul meu de mare. M-am întrebat: do I really want to sleep on the floor? Eu, care toată viața mea am dormit în paturi civilizate? Tatami-tatami, dar sub tatami oare ce-o fi? Am anulat, deci, ryokanurile și am rezervat numai capsule care arătau foarte high-tech și în care urma să dorm pe jos într-un spațiu cam cât șifonierul meu de mare. O decizie foarte logică.

Dar ce iaste o capsulă? Este un fel de container cam cât un pat de o persoană și jumătate de mare, cu TV (obligatoriu) agățat într-un colț de care te vei lovi neîncetat la cap și eventual o priză și ce mai intră pe acolo. Capsulele au fost create inițial pentru acei salaryman care lucrează într-o metropolă și domiciliază într-o suburbie și care, de fericire că și-au primit salariul sau orice alt motiv tipic japonez, rămân peste noapte în oraș să bea (doh!) și-s prea beți ca să mai nimerească trenul spre casă, cu toate că a doua zi trebuie să fie fresh la birou ca și cum nimic nu s-a întâmplat și nici mahmureala n-a existat. Așa că japonezul practic a inventat imediat hotelul-capsulă, un loc ieftin de tras pe dreapta, și le-a făcut inițial doar pentru bărbați, că doar se știe că femeile nu beau și nici nu lipsesc de acasă nemotivat.

După aceea probabil că a fost cerere și pentru capsule femeiești, căci iată că ele au apărut și sunt populate mai mult de turiste printre care se mai rătăcește și câte una din România, ca subsemnata. Hotelurile capsulă sunt împărțite în zone/etaje separate pentru femei și pentru bărbați și constau dintr-o încăpere în care sunt înșirate aceste capsule și alte dependințe care se numesc, poetic: “locker room” – camera cu dulăpioare, “powder room” – camera pentru pudrat nasul, “shower room” – camera de dușuială, ș.a.m.d.. Nu există “kitchen room” (!) pentru că locuitorii capsulelor nu gătesc, ei muncesc în corporații și mănâncă semi-preparate de la automate, prin urmare – “șoc și groază” – nu am găsit în niciun capsule-hotel un frigider să-mi țin niște apă la rece.

Am stat la capsule-hotels în Tokyo, Kyoto și Osaka – de departe cazarea din Kyoto a fost cea mai faină, hotelul arăta ca unul de 4 stele și era pe modelul “hai să ne prefacem că suntem pe o aeronavă și să ne îmbrăcăm cu toții în pijămăluțe StarTrek”. Da, pentru că în afară de un loc de cazare fiecare “pasager” primea în fiecare dimineață pijama, periuță de dinți, papuci de casă și găsea la baie toate produsele de care ar putea avea o femeie nevoie, de la demachiant și loțiune tonică la balsam și uscător de păr. Pentru că, nu-i așa, capsule hotels a fost gândit pentru oamenii care ajung acolo pe nepusă masă și n-au nimic la ei, nici periuță de dinți, nici pijama, doar yeni și-o casă în suburbie.

În Kyoto a fost bine, capsula era mare și aveam și-o boxă cu cifru să-mi încui averea cât făceam duș, aveau mașină de spălat, automate cu băuturi și supe la cutie, wifi și aer rece ca gheața. Am dormit bine, totul strălucea de curățenie și era alb-futuristic, iar la etajul 5 erau cazate doar fete, așa că era “very private”. Mi-a plăcut, mai puțin faptul că în afară de una toate recepționerele erau tută la engleză și nu pricepeau nimic, deși nu eram singura străină vorbitoare de engleză de pe acolo. First Cabin se numește și eu am prins o oferă pe Agoda și am plătit cam 100 de Euro pentru 5 nopți, ceea ce a fost bine pentru o budget freak like me.

În Tokyo hotelul arăta cam ponosit, dar avea propriul lui onsen cu o țeavă trasă din adâncuri care aducea apă fierbinte într-un bazin în care stăpânirea turna cam prea mult clor, de-mi miroseau degetele numai a clor după ce ieșeam de acolo. În Tokyo sala de dușuri era la comun, adică nu aveai cabină separată cum suntem noi obișnuiți, ceea ce cred că a speriat un pic europencele pudice care călcau pe acolo. Capsulele erau mai mici și croite pe măsurile japoneze, motiv pentru care eu cam atingeam cu vârful picioarelor capătul patului, cum ar veni.

În Osaka era același tip de capsulă mai mică, dar măcar erau mai organizați cu powder room, locker room și nu mai știu ce, și parcă a fost o idee mai confortabil ca în Tokyo. DAAAR, în Osaka închideau hotelul între orele 10 și 14 pentru curățenie, n-am mai întâlnit niciodată așa ceva nicăieri în lume, nici nu cred că te primeau în hotel între orele astea pentru că în prima dimineața, la 8, s-a auzit suav o voce într-un difuzor care dădea scularea, iar la 9 s-a repetat mesajul în caz că mai dormea cineva și avea de gând să încalce regula “după ora 10 toată lumea afară”. Foarte ciudat obicei, dar nu mai aveam ce face și oricum nu intenționam să stau prea mult în hotel.

Cât despre turista japoneză din Tokyo care la 5 dimineața foșnea pungi ca să-și facă bagajul și târșâia papuci din cameră în baie nu mai zic nimic, pentru că nu știu cum o chema și, cu toate că m-am uitat foarte, da’ foarte, urât la ea de vreo două ori, acest lucru nu a avut efectul scontat! Câteodată în viață este bine să cunoști limbi străine, altele în afară de engleză, ca să poți spune %&/(%*:?@*~!^*!±¥öµ!¤ª®¿¢¡¡×!!!

My home in Kyoto. Ce nu se zărește aici este televizorul agățat într-un colț:

La „Business Class”. Alăturea, la „First Class”, cică capsulele erau mai mari:

„Powder Room” sau „let’s get pretty!”:

Pretext ca să-mi pozez noua achiziție, my yukata-kimono-like-dress:

Faimoasele toalete japoneze, care de fapt sunt „western-style” 😊

Instrucțiuni de folosire. Cum adică, ce nu e clar?!? Se apasă la întâmplare, că doar nu-i butonu’ roșu de la bomba nucleară!

„Powder Room” în Osaka, locul în care japonezele stăteau câte 2 ore să se aranjeze, n-am văzut în viața mea atâta fandoseală ca la fetele astea…

You Might Also Like

19 Comments

  • Reply Noemi 28 august 2013 at 7:12 am

    Chiar că pare SF, pentru cine e călătorit numai prin Europa :-)Îmi place cum le-ai caracterizat pe fetele alea din Osaka :-))

  • Reply Alexandra Roşu 28 august 2013 at 10:28 am

    Wow! Cat de tare! HABAR n-aveam ca exista asa ceva! Super interesant! Thanks for sharing Anca! 🙂

  • Reply Liliana 28 august 2013 at 11:33 am

    genius one!

  • Reply Anca 28 august 2013 at 12:27 pm

    I know, am fost si un pic rea 😛

  • Reply Anca 28 august 2013 at 12:33 pm

    Cum sa nu, in Japonia exista tot felul de “curioshenii” 🙂

  • Reply Anca 28 august 2013 at 12:34 pm

    Mersi 🙂

  • Reply Carmen 29 august 2013 at 7:15 am

    Pentru cupluri nu exista hoteluri capsula sau acele love hotels asta sunt? Si butoanele ce faceau pana la urma….:)?

    Foarte interesant oricum, asteptam cu interes sa-ti citesc povestirile din Japonia.

  • Reply Anca 29 august 2013 at 7:20 am

    Nu stiu daca exista hoteluri capsula si pentru cupluri, eu am vazut cupluri care dormeau separat fiecare in zona / capsula lui 🙂 Love Hotels sunt mai mult pentru intalniri scurte, nu pentru sejururi, vezi si linkul din Wikipedia din articol.

    Butoanele erau pentru aer conditionat, lumina, etc.

  • Reply alicee 4 septembrie 2013 at 1:42 pm

    Super tare! am mai citit despre ele dar nu stiam ca arata de fapt atat de bine! spatiul e mic dar in rest ai tot ce iti trebuie! si pare foarte curat

  • Reply Anca 4 septembrie 2013 at 2:03 pm

    Peste tot in Japonia e foarte curat…

  • Reply Mircea 30 martie 2014 at 10:33 pm

    Sunt foarte curios cum este asigurat aerul proaspat in capsula si cum era asigurata protectia fonica. Multumesc.

  • Reply Anca 31 martie 2014 at 9:48 am

    Aerisirea e ca la orice camera care are aer conditionat, il poti regla sau opri de tot. Izolarea e ok, dar depinde de hotel si tipul de capsula. In Kyoto (capsulele din imagine, de mai sus) a fost foarte bine, in Tokyo/Osaka a depins de cat de atenti au fost locatarii celorlalte capsule.

  • Reply Robert 18 mai 2014 at 3:52 am

    sal`tare..curand am sa ajung si eu in Japonia..in sfarsit!ce ai facut cu bagajul,dormind in capsule..ma gandesc ca nu aveau decat seifuri pentru o zi..Am inteles ca exista in anumite statii de tren.metrou,chiar si pe aeroportul Narita,ceva dulapuri de depozitare…poti sa iti lasi bagajele si pe durata a 5 zile?eu am inteles ca nu e posibil decat undeva la 3 zile..Ce ar fi de vizitat..si ca mijloc de transport ce crezi ca ar fi indicat..tinand cont ca va fi o budget trip.Ms.

  • Reply Anca 19 mai 2014 at 9:23 am

    Bagajul l-am lasat in capsula – hotelul din Kyoto, cel din primele poze, avea in capsula si boxe care se puteau incuia. In Tokyo & Osaka aveau si acolo boxe care se puteau incuia, dar erau intr-o zona separata. Nu aveam de ce sa inchiriez seif in alta parte…

    Boxele la care te referi tu, cele pentru bagaje, se gasesc peste tot, la metrou, in gara, pe strada, in mall-uri. Se plateste un tarif pentru fiecare 24 de ore, daca vrei sa-ti tii bagajul mai multe zile cred ca va trebui sa platesti acel tarif de mai multe ori.

    Mai multe despre buget am scris aici: http://www.oviatabuna.ro/2013/10/buget-pentru-japonia/.

  • Reply Catalin 6 septembrie 2014 at 9:46 pm

    Buna,
    Sunt nou pe acest blog de aceea tin sa te felicit in primul rand pentru curajul de a calatori singura si pentru blog in sine. Se dovedeste a fi foarte motivant si interesant pentru mine, deja am citit cateva articole bune 🙂
    Referitor la acest articol, este excelent, o dovada perfecta ca se poate si low-cost sa calatoresti in tari precum Japonia. Mi-au atras atentia acele "hoteluri capsula" de care nu stiam pana acum; am ramas: "wow". Nu stiu cum arata si cum se simte sa dormi in realitate acolo dar primul gest cand am vazut pozele a fost sa-mi iau aer in piept sa-mi ajunga pana "ies" de acolo (probabil am o farama de claustrofobie). Ryokanurile (in poze cel putin) par sa fie la polul opus si totodata un "must" daca ajungi pe acolo, insa asa cum ai spus si tu probabil trebuie sa platesti ceva mai mult ca sa ai parte de ceva precum in poze.

    Tine-o tot asa! (cu blogul si mai ales cu vacantele) 🙂

  • Reply Anca 6 septembrie 2014 at 10:09 pm

    Multumesc 🙂 Daca blogul e motivant inseamna ca sunt pe drumul cel bun 🙂

    In capsule eu am dormit bine, dar nici nu am probleme de claustrofobie. Sunt si ryokanuri ieftine, insa din pozele vazute si acestea pot fi extrem de mici, cele cu mult spatiu sunt, evident, mai scumpe.

  • Reply Catalin 6 septembrie 2014 at 11:11 pm

    Intr-adevar motivant 🙂 Sunt intr-un moment in care imi fac ordine prin ganduri si incerc sa aduc niste schimbari in viata. Sa calatoresc este o placere iar a calatori mai des (mai nou, fara sa am de ales, chiar si de unul singur) as vrea sa fie una dintre schimbari. Asadar, da, articolele pe care le scrii ma motiveaza sa fac si eu ceea ce faci tu 🙂

  • Reply Marian 14 ianuarie 2015 at 12:33 am

    imi poti recomanda numele celor 3 capsule din cele 3 orase ? multumesc

  • Reply Anca 14 ianuarie 2015 at 9:53 am

    Am completat in articol cu tot cu linkuri. Dar sunt multe optiuni, nu e obligatoriu sa va opriti la astea, il recomand pe cel din Kyoto, First cabin, mi-a placut mult.

  • Lasă un răspuns