Prin viață

Cameră cu (altă) vedere

12 ianuarie 2010

Peste drum de cartierul în care tocmai m-am mutat este un complex nou de locuințe – de altfel foarte drăguț – care încearcă să atragă cumpărătorii cu sloganul ”răsfață-te cu o priveliște de vis”, cuvinte sub care ne este prezentată imaginea unui lac înconjurat de niște blocuri plus verdeața de rigoare.

* * *

Pentru că m-am mutat doar de câteva zile, seara, nu am apucat să văd mare lucru din zona în care stau. Când am fost să văd locuința mi s-a părut că respectivul cartier arată nițel cam sinistru. Apoi am intrat pe aleile dintre blocuri, soarele strălucea primăvăratic și totul mi s-a părut a avea un aer tihnit și provincial. Așa că m-am mutat.

Însă muream de nerăbdare să explorez vecinătățile – mai ales lacul / lacurile, căci se pare că sunt două. Așa că astăzi am fost să văd mai de aproape „priveliștea de vis” cu care se lăudau antreprenorii complexului nou de blocuri.

Cam pustiu pe acolo – exceptând o familie de câini care își aranjaseră locuința în niște tufișuri și pe care nu am apucat să îi fotografiez pentru că au început să mă latre iar eu mi-am văzut de drum, nu am văzut prea mulți oameni. Așa că am răsuflat oarecum ușurată când am dat peste o biserică drăguță.

Înainte locuisem într-o zonă mai centrală și foarte burgheză. Acolo nu existau cartiere, ci străzi. Spuneai „stau pe strada Armenească”, de exemplu, nu „stau în cartierul X”. Acum locuiesc într-un cartier modest și pășesc pe stradă cu oarecare grijă. În primul rând pentru că nu știu cine sunt toți acești oameni care îmi sunt vecini. Cine sunt „băiețașii de cartier”, femeile casnice, gospodinele obosite, cine-i bețivul din autobuz sau țiganca bătrână care deapănă amintiri din copilăria ei îndepărtată? Este, desigur, exact aceeași lume ca înainte, dar una pe care eu nu o vedeam. Aproape că mă obișnuisem să îmi cumpăr mâncare gata preparată și aburindă de la magazinul deschis non-stop de pe Rosetti. Acum am trecut la cumpărat ingrediente proaspete și gătit în bucătăria proprie. Și pentru prima dată după multă vreme m-am încumetat să merg într-un hipermarket unde nu am mai găsit cărucior și m-am plimbat cu niște portocale și o cană verde prin tot magazinul. Ba chiar mi-am cumpărat un pui de pernă pe care am dormit divin în camera mea cu altă vedere… O vedere de vis.

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Alex 24 ianuarie 2010 at 11:55 am

    Frumoase imaginile…

  • Lasă un răspuns