Călătorii, România

Cabana Piscul Câinelui din Sinaia

ianuarie 30, 2012

Sinaia are multe de oferit, chiar și celor care nu sunt montaniarzi înrăiți. Într-o zi senină puteți merge până la Cabana Piscul Câinelui și chiar mai departe, până pe vârful Piscul Câinelui. Pentru cei dornici de o plimbare la munte se poate merge doar până la cabană – este o plimbare ușoară și foarte plăcută în orice anotimp. Într-o duminică de ianuarie, când am fost eu, ningea încet la poalele munților și, până să ajung sus, a ieșit și soarele – strălucitor și rece.

Traseul nu pare a fi foarte popular, poate pentru că la capătul lui nu te așteaptă un castel sau o pârtie, ci o cabană care acum este proprietate privată și, deci, inaccesibilă. Drumul forestier urcă în serpentine și oferă priveliști frumoase asupra văii acolo unde pădurea deasă permite. Am ajuns sus în aproximativ 40 de minute, cu tot cu pauzele pentru fotografiat, 40 de minute de liniște, acea liniște pe care numai muntele ți-o oferă.

De la cabană drumul continua spre vârful Piscul Câinelui. Marcajul a rămas același – punctul albastru, dar urcușul a fost mult mai abrupt, în special în prima porțiune. Dacă nu sunteți bine echipați e mai bine să nu vă aventurați, mai ales iarna. Pe munte stratul de zăpadă era atât de gros încât m-am afundat, în unele locuri, până la genunchi în zăpada neatinsă. Pădurea era tot mai frumoasă, copacii mai înalți trosneau puternic îndoiți de vânt. Ar fi fost un peisaj desprins dintr-un basm dacă n-ar fi fost urcușul care mi-a tăiat răsuflarea și frigul care mi-a înghețat degetele și picioarele.

Spre vârf copacii tot mai rari îți permiteau să privești dincolo de ei, în vale. Vântul era tăios, iar urmele lăsate de oameni din ce în ce mai puține și șterse. Coborând o pantă lină am ajuns într-o poiană având în mijloc un arbore matusalemic și foarte noduros. Atunci am știut că am ajuns la capătul drumului din acea zi – mersesem peste două ore de la cabană până la copacul cel mare, privisem iarna la ea acasă și înfruntasem măcar un pic muntele înzăpezit – era timpul să mă întorc acasă. Cândva, la vară, voi continua traseul de unde m-am oprit, până sus, pe Vârful Piscul Câinelui care se înalță la 1658 m.

La coborâre am ajuns, fără să vreau, chiar în spatele cabanei – un domn de acolo m-a poftit să cobor prin curte, ca să nu mai ocolesc. De pe terasă se zărea în vale Sinaia, o priveliște asemănătoare cu aceea pe care au avut-o membri Societății Carpatina Sinaia acum mai bine de un secol când aici era doar un pavilion de lemn unde puteai face o pauză binemeritată la urcare sau la coborâre.

Când mai ajungeți în Sinaia încercați și acest traseu ușor până la Cabana Piscul Câinelui – sunt și alte locuri de văzut în Sinaia în afară de Castelul Peleș și Cota 2000.

CHESTIUNI PRACTICE:Cum se ajunge acolo: de la gara Sinaia se merge 100 de metri înapoi spre București, se traversează un pod, apoi calea ferată, ajungând astfel pe strada Piscul Câinelui. Drumul continuă tot în direcția București până ajungeți la drumul forestier care urcă la cabană. Marcajul este punctul albastru și, dacă vreți să mergeți până la capăt, puteți ajunge pe vârful Piscul Câinelui.

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply Narcisa ianuarie 30, 2012 at 10:45 am

    uite că aici n-am fost şi pare simplu şi frumos. am de recuperat în Sinaia…

  • Reply Anca ianuarie 30, 2012 at 1:23 pm

    Nici eu n-am stiut de traseul asta, am aflat intamplator.

  • Reply mariana februarie 18, 2012 at 7:26 am

    super la vara precis fac si eu acest traseu merita

  • Reply Anca februarie 18, 2012 at 9:47 am

    Vara trebuie sa fie foarte placut 🙂

  • Reply catherine ianuarie 6, 2013 at 11:49 am

    Am fost până la cabana Piscul Câinelui acum mulţi-mulţi ani, când cabana era deschisă turiştilor, deşi nu avea mare lucru de oferit. Am băut un ceai şi cam atât. Mie mi s-a părut plictisitor traseul şi, neavând chef de mers mai departe spre vârf, nici privelişti deosebite n-am admirat. Atunci am considerat-o doar o inspiraţie proastă, remediată rapid de reconfigurarea traseului, înapoi şi apoi, sus pe platou la 2000. Poate de vină era vârsta prea fragedă, poate ploaia măruntă şi sâcâitoare… Acum aş savura altfel, probabil. O să încerc 🙂

  • Reply Anca ianuarie 6, 2013 at 12:06 pm

    Acum nu se mai poate intra la cabana, iar traseul pana la pisc nu mi s-a parut usor pe zapada (pana la cabana e banal). Oricum, eu nu prea sunt cu mersul pe munte, mai ales iarna, dar anul trecut ma cam plictiseam in Bucuresti 😛

  • Lasă un răspuns