Bucureşti

București: pe străzi lăturalnice

1 iulie 2010

”How hard it is to escape from places. However carefully one goes they hold you – you leave little bits of yourself fluttering on the fences – like rags and shreds of your very life.”
Katherine Mansfield

La doi pași de șoseaua aglomerată și zgomotoasă a supraviețuit vechiul cartier, cu străduțe liniștite, provinciale, cu case mai vechi sau mai noi, abandonate sau îngrijite, țipătoare, nepăsătoare sau năpădite de buruieni; pe stradă se simte mirosul lemnului vechi al gardurilor, două bătrâne șed în fața casei, doar ca să privească strada, iar o fetiță se plimbă cu bicicleta și claxonează insistent.

Pe aici nu au trecut buldozerele și nici nu s-au construit blocuri, e multă tihnă, iar plantele cresc, cresc, ca într-o seră. O căsuță părăsită stă într-o rână, îngropată în tufe mari, verzi, vii, acoperișul stă să alunece, dar copacului de lângă el pare să-i meargă bine. Natura învinge și totul are rostul lui: și ce dacă după masă a plouat torențial?

Două ore mai târziu era din nou cald și se uscase până și cerul. Îmi plac cotloanele și străzile neumblate și pentru că azi m-am abătut de la drumul meu obișnuit, am ajuns mai repede acasă. Căci pentru mine a început weekend-ul. Și a început și vara… tropicală…

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns