Călătorii

Bologna: între agonie și… agonie

10 august 2010

N-am scris niciun cuvințel până acum despre unul dintre orașele vizitate (chiar dacă fugar): Bologna. Citisem o seamă de lucruri interesante despre orașul ăsta, că e mama și tata mâncării bune de prin Italia (spaghetele bolognese vă spun ceva?). Dar și menționări repetate ale orașului și locuitorilor săi în Agonie și extaz, de Irving Stone, o carte (cărțoaie) pe care m-am străduit să o citesc la un moment dat al vieții mele în lipsă de cărți mai bune. Pentru cei care nu au citit-o, Agonie și extaz e biografia romanțată a lui Michelangelo, care M. a avut ceva treabă și prin Bologna în viața lui de mare artist.

* * *

Știam deci că în Bologna găsesc spaghete și niște turnuri. Însă nu știam că voi (re)găsi atmosfera Gării de Nord bucureștene, mizeria, griul de care uitasem cu desăvârșire după călătoria prin Toscana, imigranții și localurile dubioase. Am trecut prin centrul lor vechi care, nu zic nu, este frumușel, dar nu justifică o călătorie specială doar pentru asta

Ca turist care doar a tranzitat Bologna, m-am bucurat când am găsit o librărie drăguță unde se servea și mâncare, ba chiar aveau la etaj un magazin de delicatese de unde am cumpărat parmigiano, iar la parter am găsit o cofetărie unde puteai citi ziarele în timp ce îți savurai cafeaua, apoi țuști în librărie la cumpărat cărți. Mie conceptul ăsta îmi place, dar cam asta-i tot ce mi-a plăcut, din păcate, în Bologna.

VĂ PLACE ACEST ARTICOL?

Puteți dona o sumă modică pentru conținutul de pe acest site cu un card de credit sau printr-un cont Paypal.

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Liliana 3 februarie 2011 at 7:46 am

    Exact asta ma intrebam – unde e extazul?! Agonia o inteleg …

  • Lasă un răspuns