Prin viață

Biroul de călătorii

28 decembrie 2011
Zilele astea mi-am amenajat un loc al meu pentru scris și visat (marca Ikea, firește): o masă mică, albă, un scaun rotativ tot alb; pe masă stă laptopul negru la care, uneori, tasta Enter refuză să funcționeze; mai sunt niște cărți puse într-un colț – cărți de călătorie mai vechi împrumutate de la bibliotecă și ghidul Peru din care mai citesc uneori, cu toate că scrisul e atââât de mic; pe peretele din fața mea stă agățată harta lumii și la televizor e bătrânul Sherlock Holmes; mâine își va face apariția în decor rucsacul mic și negru cu care o să mă urc iar, pentru a nu știu câta oară, într-un avion.


Dacă aș avea casa mea aș dedica una dintre camere (cea mai mică, cea mai ferită de zgomote și cea mai luminoasă) pasiunii mele principale: călătoritul. Știu exact cum ar arăta această cameră: pe un perete harta lumii, prinsă bine pe o bucată de plută, ca să pot înfige piuneze în ea. În fața ei un birou simplu, pe care să îmi țin laptopul și hard-discul extern, plin cu poze. Pe peretele opus rafturi-rafturi pentru toate cărțile de călătorie, toate ghidurile și toate albumele. Pe lângă cărți fotografii înrămate, cu mine prin tot felul de locuri. Lângă fereastră o canapea-fotoliu-divan, largă și comodă, cu perne mari pe care să mă pot tolăni cu laptopul în brațe sau cu o carte mare și grea. Câteva mini-rafturi prinse pe perete ici și colo, pe care să îmi pun suvenirurile cumpărate din unele călătorii: matrioska mea cea roșie cu multe surioare, adusă tocmai din Rusia, un căluț Dala, tot roșu, pe care nu l-am cumpărat când am fost în Suedia (dar tot o să-mi iau unul, cândva…) și alte prostioare.

În bibliotecă un dulap în care să îmi pun cutiile metalice de biscuiți pline ochi cu vederi, iar undeva mai jos cutiile cartonate – una numai cu hărți ale diverselor orașe în care am călătorit, alta cu pliante și broșuri. Un spațiu special pentru atlasul lumii, mare și impozant, dar și pentru cărțile din seria 501. Un locșor în care să îmi țin aparatul foto și alte accesorii digitale. Un raft cu muzici specifice unor țări și altul cu filme de călătorie și documentare. Fotografii făcute de mine, agățate pe perete, ca să-mi amintească ce am văzut cândva. Un covor moale și gros, adus de prin vreo țară arabă. Ceaiuri din Asia, un serviciu de ceai din Japonia și unul de cafea din Sarajevo. O plantă mică, verde și nepretențioasă și câteva bijuterii cumpărate prin locuri îndepărtate.

Iar pe ușă o etichetă simplă, scrisă de mână:

S-au adunat orele petrecute zburând, călătoriile, amintirile, fotografiile. Le-am înghesuit cum am putut în programul meu de muncă și timp liber, mi-am investit cam toți banii disponibili în călătorii mai scurte sau mai lungi și apoi m-am ocupat cum am știut de cutreierat lumea. Mi se întâmplă uneori să realizez ce norocoasă sunt că pot face asta, că am un leac pentru deznădejdile și urâțeniile ocazionale ale vieții, că sunt sănătoasă și rezistentă la oboseală, că am fost ferită de necazuri majore în călătorii sau pe acasă, că uneori e ca și când cineva veghează să-mi fie bine și mă scoate, miraculos, din încurcături minore, dar enervante.

Serendipitate. Este darul de a găsi, accidental, lucruri bune sau frumoase. Este un dar pe care unii oameni îl au, iar alții nu, dar nu pentru că lucrurile acelea bune n-ar fi disponibile tuturor (ele sunt), ci pentru că unii aleg să nu le vadă. Mi s-a întâmplat de multe ori să am parte de asemenea mici coincidențe neașteptate și binefăcătoare, mai ales în timpul călătoriilor: atunci ești cel mai expus la întâmplări noi, dar și mai deschis decât de obicei către lumea înconjurătoare. Ai nevoie de ceilalți și de încrederea într-o protecție superioară ca să te întorci cu bine din călătorie, nu ai un „acasă” la care să te întorci seara, liniștit că vei dormi în siguranță în patul tău, nu ai familia sau prietenii aproape, să te ajute în caz de nevoie, ești, de multe ori, doar tu și cu lumea. O lume nouă, necunoscută.

Am fost educați să fim neîncrezători și suspicioși, părinții ne-au speriat de mici cu omul negru și țiganii care ne fură, televiziunile și ziarele nu contenesc cu poveștile de groază întâmplate altora, există războaie și revoluții, terorismul și crimele s-au strecurat până în cele mai tihnite locuri, se întâmplă cataclisme naturale imposibil de prevăzut, accidente, furturi, boli, răutăți mărunte. A fi în lume, oriunde în lume, implică un risc teribil. E irațional să aștepți lucruri frumoase de la lumea descrisă mai sus, să fii încrezător în bunătatea ei, dar altă cale nu văd, nu vreau.

Dacă-mi doresc ceva pentru anul următor, în afară de bani, sănătate și timp (nu neapărat în ordinea asta) ar fi să-mi păstrez darul ăsta de a găsi și a mi se întâmpla lucruri bune și frumoase. Să am parte de întâmplări fericite, să-mi iasă în cale o fântână exact atunci când mi-e cel mai sete, să-mi întindă cineva o mână de ajutor atunci când am nevoie și, mai presus de toate, să am ochi să văd lucrurile astea, să nu trec indiferentă pe lângă ele, să nu le trântesc ușa în nas. Și după toate astea să mă întorc teafără la masa mea de scris, în colțul meu de acasă, la alte vise, așteptări și încercări.

La mulți ani! Ne recitim la anul 😊

You Might Also Like

11 Comments

  • Reply Ioana@micile-vacante 28 decembrie 2011 at 2:17 pm

    Ma simt in siguranta intr-o tara straina, cu o limba engleza aproximativa. Si niciodata nu mi s-a intamplat nimic rau, era sa fiu buzunarita in Barcelona dar m-am prins la timp. Toate relele mi se intampla acasa, pentru ca aici stau cea mai mare parte a timpului, poate si pentru ca aici las garda jos.

    Exista un alt dar, darul de-a vedea intotdeauna si sistematic -nu accidental- partea cea buna a lucrurilor.
    Sanatate si multe calatorii!

  • Reply Liliana 28 decembrie 2011 at 2:41 pm

    Iti doresc sa iti pastrezi darul acela, stii tu care ;). Nu doar anul viitor, ci mereu.

  • Reply Ioana 28 decembrie 2011 at 5:04 pm

    "E iraţional să aştepţi lucruri frumoase de la lumea descrisă mai sus, să fii încrezător în bunătatea ei, dar altă cale nu văd, nu vreau.

    Dacă-mi doresc ceva pentru anul următor, în afară de bani, sănătate şi timp (nu neapărat în ordinea asta) ar fi să-mi păstrez darul ăsta de a găsi şi a mi se întâmpla lucruri bune şi frumoase. (…)şi, mai presus de toate, să am ochi să văd lucrurile astea, să nu trec indiferentă pe lângă ele, să nu le trântesc uşa în nas."

    Iti multumesc pentru acest articol, dar mai ales pentru pasajul de mai sus. 🙂
    Un an frumos, plin de calatorii, lucruri bune si serendipitate iti doresc!

  • Reply Anca 28 decembrie 2011 at 5:27 pm

    “Exista un alt dar, darul de-a vedea intotdeauna si sistematic -nu accidental- partea cea buna a lucrurilor.” Da, se numeste optimism – sper sa mi-l pastrez si pe asta 🙂 Multumesc, calatorii frumoase si tie!

  • Reply Anca 28 decembrie 2011 at 5:30 pm

    Multumesc frumos, Lili 🙂

  • Reply Anca 28 decembrie 2011 at 5:32 pm

    Multumesc Ioana, un 2012 imbelsugat in calatorii iti doresc si tie! 🙂

  • Reply Liliana 28 decembrie 2011 at 6:34 pm

    Sa cresti mare! Si odata cu tine, sa mai cresc si eu si altii ;).

  • Reply Claudia Mihaila 28 decembrie 2011 at 7:35 pm

    Ca de obicei, foarte frumos ! Iti doresc cat mai multe calatorii si cat mai multe articole la fel de frumoase ca si asta. LA MULTI ANI! 🙂

  • Reply Anca 28 decembrie 2011 at 7:55 pm

    Multumesc, Claudia! Un an bun si tie 🙂

  • Reply Narcisa 29 decembrie 2011 at 3:36 pm

    ah ce frumos ai zis. am rămas fără cuvinte. toate cele bune îţi doresc, Anca! alege tu ce vrei din ele. 😉

  • Reply Anca 29 decembrie 2011 at 4:08 pm

    Multumesc pentru gandurile bune, Narcisa! 🙂

  • Lasă un răspuns