Călătorii

Batumi, un oraș cu totul nou

14 august 2014

După seara aia de pomină m-a trezit pe la vreo 7 dimineața tanti cu cazarea: că s-a eliberat o cameră și să dorm acolo. Am refuzat-o, oricum trebuia să plec dimineața. Ea nu și nu, să mă mut acolo să dorm mai bine. Mi-am strâns toate catrafusele și am urmat-o la parter, în camera care se eliberase. Și s-a dovedit că a avut dreptate: doar ce am pus capul pe pernă că am și adormit buștean.

* * *

Pe la vreo 9 m-am pregătit să plec, am plătit cazarea și am ieșit în stradă. Dacă atunci când sosisem în Batumi nu văzusem aproape nimic, acum am constatat că eram chiar în centrul orașului – la doi pași de mine se găsea Hotelul Sheraton, într-o clădire foarte impozantă. De fapt Batumi impresionează prin clădirile strălucitoare și noi, bulevardele tivite cu palmieri și o promenadă pe malul mării care îți ia ochii. Nici vorbă de orașul prăfuit pe care mi-l imaginasem eu!

Primul pas a fost să-mi iau ceva de mâncare și să găsesc un birou de turism. Pe acesta din urmă l-am descoperit într-un chioșc cochet aproape de malul mării și mi-am rezolvat acolo două probleme importante: am primit o hartă și mi s-a spus de unde pot să-mi cumpăr bilet de tren pentru Erevan. În aceeași seară plecam spre Armenia și eram un pic stresată că nu voi mai găsi locuri în tren. Din fericire nu a trebuit să merg până la gară pentru asta, pentru că CFR-ul lor avea un birou foarte aproape de centru.

Am plecat într-acolo șiii… mi-am dat seamă că-mi trebuie și bani. Repede am luat-o pe străzi în căutarea unui exchange, la primul nu mi-a plăcut cursul, la al doilea dispăruse omul de la tejghea, până la urmă am schimbat la o bancă. Apoi înapoi la căile ferate georgiene de unde mi-am cumpărat bilet și am întâlnit primii armeni, foarte bucuroși când au aflat că urmează să merg la Erevan  Biletul de tren este nominal, mi s-a cerut pașaportul, mi-am ales locul și asta a fost tot.

După ce am terminat cu treburile logistice m-am concentrat pe vizitat. M-am dus întâi să văd Marea Neagră și am rămas surprinsă de cât de bolovănoasă e! Nu plajă cu pietricele, ci ditamai bolovănoii de să îți rupi picioarele pe ei și alta nu. Chiar și așa plaja era plină cu șezlonguri și umbreluțe, căci clienți erau cu duiumul în Batumi, după cum îmi spusese și patronul de la hotel. Turiștii sunt în principal ruși, georgieni și armeni, cât despre limba rusă, acolo o vorbește toată lumea.

Știam că Batumi are o climă subtropicală, dar nu mă așteptam să fie chiar așa de cald – erau 37C și umiditate foarte mare, a trebuit să mă scotocesc după o pălărie că să nu mă coc sub soarele ăla cumplit. După câteva ture prin centrul orașului și prin zonele adiacente am realizat că aș mai avea timp să vizitez și Grădina Botanică. Știam că este la câțiva kilometri de oraș și inițial îmi spusesem, cu părere de rău, că nu am cum s-o vizitez și să ajung și la gară (aveam tren după masa), dar îmi rămăseseră vreo 2-3 ore și o vizită acolo pica perfect.

Nu prea știam cu ce autobuz pot să ajung la ”botanik” așa că m-am pus pe așteptat. Primul nu mergea acolo, al doilea nu, al treilea nu…la al patrulea am avut noroc. Spre deosebire de primul autobuz care avea aer condiționat, cel pentru ”botanik” era o vechitură hodorogită condusă de un moșulică la vreo 100 de ani. Chiar mă întrebam cum de nu ieșise nenea ăsta la la pensie, că părea să fie la vârsta potrivită. Și dăi și merge cu microbuzul ăsta ruginit prin Batumi, laolaltă cu localnicii, după care am ieșit din oraș și am început să urcăm un deal pe tot felul de serpentine. Hâța-hâța, stop, hâța-hâța, stop. La un moment dat am întrebat de Grădina Botanică, șoferul mi-a zis să mă așez mai aproape de el, am dat să mă ridic și au sărit toți pasagerii să mă oprească, crezând că vreau să cobor în stația greșită. După vreo alte 5 minute șoferul mi-a spus că am ajuns la ”botanik” și m-am dat jos.

Eram în vârful unui deal și undeva jos, în vale, se zăreau Batumi și Marea Neagră  Grădina botanică este una din cele mai mari din țările din fosta URSS și ce este special la ea este Marea Neagră care se vede printre copaci. Eu am pornit de la intrarea de sus și am coborât pe alei până am ajuns la o altă intrare. Cum am ieșit pe acolo am dat peste mai multe taxiuri așteptând, dar m-am gândit că gara trebuie să fie tot pe acolo, aproape, de ce să nu merg pe jos? Și am tot mers până când am realizat că sunt ”in the middle of nowhere” – în stânga și-n dreapta câmp, în față o șosea pustie, singurele vietăți cu care m-am întâlnit fiind… niște vaci.

Mă gândeam serios să mă întorc, deși mersesem o bucată bună de drum, când a venit un taxi spre mine și i-am făcut semn să oprească: i-am oferit șoferului 5 lari, el mi-a cerut 10, până la urmă ne-am înțeles pentru 7. Și de abia după ce am plecat cu mașina am realizat că erau mulți kilometri până la gară, nici vorbă să fi putut merge pe jos și să prind și trenul.

Batumi01.JPGBatumi02.JPGBatumi03.JPGBatumi04.JPGBatumi05.JPGBatumi06.JPGBatumi07.JPGBatumi08.JPGBatumi09.JPGBatumi10.JPGBatumi11.JPGBatumi12.JPGBatumi13.JPGBatumi14.JPGBatumi15.JPGBatumi16.JPGBatumi17.JPGBatumi18.JPGBatumi19.JPGBatumi20.JPGBatumi21.JPGBatumi22.JPGBatumi23.JPGBatumi24.JPGBatumi25.JPG

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Any 16 octombrie 2014 at 5:24 pm

    Foarte frumos, as zice…extraordinar peisajul! Si ceea ce-mi place graozav de tare e ca e foarte curat. N-am vazut o hartie aruncata pe jos, in pozele tale. Iar Marea Neagra vazuta din gradina botanica, e superba!

  • Reply Anca 16 octombrie 2014 at 5:27 pm

    Da, era curat. Nu pot spune ca am vazut multe gunoaie pe acolo…

  • Reply Anca 16 octombrie 2014 at 10:12 pm

    Wow, asta-i o veste grozava!

  • Lasă un răspuns