Călătorii

Areni, un popas fără rost

16 august 2014

Vă spuneam că pentru Armenia mi-am cumpărat multe tururi de o zi de la agenția Hyur – au câte 3 variante de excursie pentru fiecare zi a săptămânii, cu câte 2-3 locuri de vizitat pentru fiecare dintre acestea. Eu îmi alesesem locurile pe care îmi doream cel mai mult să le văd și credeam că am făcut cea mai bună alegere, însă când am ajuns la hostel am observat că urma să merg de două ori într-un loc care se numea Areni. Damn!

* * *

În prima zi aveam o excursie foarte lungă, până la Mănăstirea Tatev. E mănăstirea aia care apare pe mai toate cărțile poștale cu Armenia: pe buza unei stânci, deasupra unui hău. Dar e destul de departe, totul durează cam o zi, pleci dimineața și te întorci în Erevan seara, rupt de oboseală. Iar pe drum caști gura la un peisaj arid ca de pe Marte, cum nu-mi imaginam că voi găsi în Armenia.

Dar să o iau cu începutul: plecarea era la ora 9 dimineața și pe 9 fără ceva m-am înființat punctuală în fața agenției. Acolo nimeni, pustiu: agenția ferecată bine, în stradă nici o mașină, nici un turist, absolut nimeni, în afară de mine. Am stat ce am stat și tot degeaba, începeam să mă întreb ce fel de agenție neserioasă mai e și asta?!? Pe la vreo 9.30 au început să apară microbuzele, unul câte unul, apoi și alți turiști. În sfârșit, pe la 10 fără ceva au apărut și angajații agenției, s-au verificat bilete, s-a făcut împărțeala pe mașini șiii… la 10 fix am plecat spre Tatev.

Eu eram deja cu pixul roșu în mână, pregătită să sancționez pentru eternitate această abatere de la program. De abia când am ajuns la Tatev și ghida ne-a spus că este ora X, eu i-am atras atenția că este ora X+1 și dumneaei a început să fluture din mâini, foarte agitată: „Please check your time, it is X o’clock!” În fine, aveam eu ora greșită, cel mai probabil de la sincronizarea automată a orei pe telefon, așa că în loc să fiu pe ora Armeniei fusesem tot timpul pe ora Azerbaidjanului. Și da, plecarea fusese la timp, la ora 9. Bine că n-a fost invers, să mă fi prezentat acolo la 10 dimineața crezând că este 9…

Am plecat din Erevan și am luat-o spre sud, pe lângă Muntele Ararat. Muntele ăsta e precum Muntele Fuji în Japonia, este simbolul lor național, chit că acum este pe teritoriul turcilor. Din păcate și Araratul este scump la vedere precum Fuji, se zărește doar când este senin, iar senin nu este tot timpul. În ziua aceea se zărea destul de bine și când am ajuns mai aproape de el toată lumea și-a scos aparatele de fotografiat. Un tip a rugat-o pe ghidă să oprească un pic, să putem face niște poze, dar ea nu și nu, că se dă programul peste cap, că avem un drum foarte lung, etc. N-a mai zis nimeni nimic, dar oamenii erau cam dezamăgiți, ar fi fost vorba doar de câteva minute din timpul lor și nu se știa dacă în altă zi se va vedea muntele mai clar.

Eram vreo 15 inși în microbuz, toți vorbitori de engleză (agenția are ghizi care cunosc limba armeană, rusă și engleză și-și împarte turiștii și în funcție de limba în care trebuie să li se vorbească). Cam jumătate dintre ei erau armeni din diaspora veniți în țara strămoșilor lor în care, probabil, călcau pentru prima dată. Țin minte că era un tip din Los Angeles cu băiatul lui, îți dădeai seama care erau armeni la origine când te uitai pe lista cu nume sau la chipurile lor.

După ce am trecut printr-un sat amărât de la periferia Erevanului și am mers prin niște pustietăți pe niște serpentine de era să-mi vină rău, am ajuns după vreo două ore la prima noastră oprire: Areni. Acest Areni este un sat care trăiește din cultivarea viței de vie și a piersicilor. Asta e tot, că altceva nici nu e pe acolo: doar pământ ars de soare în care se găsesc din loc în loc niște văi verzi, numai bune pentru astfel de culturi.

Noi nu opream acolo pentru a admira peisajul, ci pentru o degustare de vin, astfel încât să facem un pic de vânzare unui producător local din Areni. Imediat ce am ajuns mi-am dat seama că este o pierdere de timp: crama era foarte mică și puțea îngrozitor (am mai fost prin crame și știu că nu trebuie să miroasă a struguri fermentați), iar clădirea în care se făcea degustarea era foarte înghesuită și demodată.

Am părăsit grupul și am plecat pe străzile satului ca să văd ce e pe acolo: șoseaua străbate localitatea dintr-un capăt în altul și de o parte și de alta e străzii e plin cu tarabe la care localnicii vând piersici și niște murături locale – ardei galbeni la borcan. Dar în principal se vând piersici. M-am oprit la o țărancă și am cumpărat și eu un kilogram, prilej să ne amuzăm amândouă de comunicarea dintre noi. Eu am întrebat cât costă kilogramul, ea a luat calculatorul de buzunar și mi-a arătat cifrele acolo, apoi a fugit la o vecină peste drum să schimbe banii, că n-avea rest, dar până la urmă ne-am descurcat. Iar piersicile… cele mai bune piersici mâncate vreodată! Niște fructe uriașe, cât niște pepenași, cu un miez cărnos și dulce, nici tari, nici fleoșcăite – pur și simplu perfecte. La a doua oprire în Areni știam ce am de făcut: să cumpăr piersici (300 AMD kilogramul, by the way).

După cumpărături m-am întors la grupul meu, degustarea era în toi, eu m-am abținut să le încerc vinul – dacă crama mirosea așa urât mă îndoiam că vinul era mai de soi, în schimb am gustat niște brânză locală care era foarte bună. Niște fete care încercaseră vinul se strâmbau de zor și se plângeau că este ca oțetul, lucru care n-a împiedicat pe turiștii din microbuzul rușilor să cumpere o grămadă de sticle. Deh, cunoscători.

Cum ziceam, în Areni am mai ajuns o dată după aceea, pentru că localitatea se află pe drumul către mai multe atracții turistice. Dacă vi se va întâmpla să ajungeți și voi acolo, remember acest cuvânt important: PIERSICĂ. Puteți zice și pe românește, în rusă se zice “persik” și înțelege toată lumea, în armeană e mai greu, că e “deghdz“. Da, știu, dar piersicile din Areni chiar sunt bune…

Areni01.JPGAreni02.JPGAreni03.JPGAreni04.JPGAreni05.JPGAreni06.JPGAreni07.JPG

VĂ PLACE ACEST ARTICOL?

Puteți dona o sumă modică pentru conținutul de pe acest site cu un card de credit sau printr-un cont Paypal.

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns