Călătorii

Anul Nou la Lotte, în Heidelberg

31 decembrie 2011

Mi-am petrecut Anul Nou în sufrageria hostelului din Heidelberg alături de Carmen – proprietara, doi dintre prietenii ei și o coreeancă din Bruxelles pe nume Moon. Carmen pregătise o salată cu paste (noodle salad, foarte bună), am sporovăit un pic despre călătorii iar la miezul nopții am ciocnit un pahar cu vin alb și ne-am urat unul altuia ”Happy New Year!”. A fost bine. Mi-a fost bine.

Venind dintr-o țară în care revelionul este la mare preț, iar pregătirile se fac cu multă vreme înainte, am fost curioasă să aflu cum se petrece în Germania. ”În club, de obicei.”, mi-a spus Carmen, iar colegele de cameră nemțoaice s-au grăbit să confirme lucrul ăsta ștergând-o devreme într-un club heidelburghez. În cameră n-au mai rămas decât cele două chinezoaice care au dormit duse în timpul mărețului eveniment, cu valizele uriașe legate bine cu un lanț de piciorul patului.

Sunt trei hosteluri în Heidelberg, dar chiar dacă ar fi fost 100, tot Lotte mi-ar fi plăcut cel mai mult. Se găsește chiar lângă clădirea funicularului și la doi pași de aleea care urcă spre castel, foarte aproape de podul vechi care traversează Neckar-ul. Camera de zi de care vă ziceam mai sus e una dintre cele mai plăcute întâlnite până acum într-un hostel, un mic colț intim și confortabil.

Imaginați-vă o cameră mică, cu cărți stivuite pe latul a doi pereți, cărți aranjate după categorii și limba în care au fost scrise; sunt și cărți în engleză și, dacă îți face vreuna cu ochiul foarte tare și vrei s-o iei cu tine acasă, ești poftit să faci asta, numai să lași alta în loc. Schimb de cărți, adică.

Într-un colț e calculatorul (acces gratuit) lângă care mă retrăgeam seara cu un bol cu cereale cu ciocolată și lapte rece în față și-mi citeam emailurile, Facebook-ul și vremea (a plouat mocănește mai tot timpul, de aici și interesul meu subit pentru meteorologie).

Pe peretele din fundul camerei sunt agățate multe poze sepia cu Carmen, fotografii făcute prin călătoriile ei prin lume (Noua Zeelandă, Europa, Asia). Pe peretele perpendicular e o hartă a lumii unde fiecare putea înfige un ac în locul din care a venit. Din păcate eu nu eram prima din România care ajunsese la Lotte (mai erau două ace puse undeva prin Transilvania), dar eram prima din București (sic!) – așa că m-am ales cu un ac doar al meu printre sutele deja înfipte. De atunci mă tot gândesc de unde aș putea face rost de un suport din acela buretos pentru harta mea de acasă. Să înfigi ace în ceva e foarte distractiv 🙂

Mai sunt o canapea și niște fotolii în jurul unei măsuțe pentru cafea, dar și o masă mare de lemn cu scaune grele. Seara nemțoaicele stăteau la măsuța mică și jucau un fel de Monopoly, chițăind tot timpul, eu mă cufundam într-un fotoliu și ”citeam” cărți cu poze din Pekin, rugându-mă să se oprească ploaia, să îmi treacă răceala care îmi dădea de furcă sau, dacă nu, măcar să ningă așa cum visasem la început.

Camera aia, prin care trecuseră zeci, sute de călători din toată lumea (din care cam 30% asiatici, conform statisticilor proprietarei), era un loc în care puteai visa în liniște la alte destinații din lumea asta mare – totul părea posibil și simplu și bun. Stăteam cu albumul ăla cu poze din Beijingul anilor ’80 în poală și cu zeci de șervețele pitite prin toate buzunarele și mă simțeam, într-un fel, acasă.

Care-i cel mai frumos loc în care ați fost?” i-am întrebat pe cei cu care am sărbătorit Anul Nou. Noua Zeelandă, zice Carmen. Africa de Sud, Vancouver, spune altul. Vancouver, da… confirmă coreeanca. ”Dumnezeule, câte locuri mai am de văzut în lumea asta, când o să știu că am văzut cel mai frumos loc din lume?” îmi spun în ultima seară luând în palme ceașca fierbinte cu ceai și privind pădurea de ace înfipte în harta de vizavi. Nu am văzut nimic până acum, nimic…

CHESTIUNI PRACTICE:Cum se ajunge acolo: Hostelul Lotte – The Backpackers se găsește pe strada Burgweg la nr. 3, Heidelberg, Germania. Prețurile sunt de la 20 euro pe noapte pentru un pat într-o cameră cu 8 locuri (girls only, în asta am stat eu) până la 49 euro pentru o cameră dublă în regim de single.

You Might Also Like

9 Comments

  • Reply Liliana 23 ianuarie 2012 at 9:36 am

    Ah, ce frumos ai scris! Ai transformat un banal hostel Lotte în ceva mai ceva ca ălea de cinci stele! big like.

  • Reply Anca 23 ianuarie 2012 at 10:02 am

    Mersi. M-am simtit bine acolo, cu toate ca nu aveam niciun fel de asteptari de la locul respectiv. Sau poate tocmai de asta… 🙂

  • Reply Narcisa 23 ianuarie 2012 at 10:15 am

    da, sună foarte "cosy". aşa, ca de sărbători! 😀

  • Reply CristinaC 23 ianuarie 2012 at 11:10 pm

    Fain revelion!
    Eu cred ca nu exista "cel mai frumos loc" pe lumea asta… totul e in functie de cum te-ai simtit acolo… dar poate gresesc…

  • Reply Anca 24 ianuarie 2012 at 9:20 am

    Nu, nu gresesti. Nu ma refeream atat la un loc anume cat la momentul ala cand simti ca ai ajuns intr-un loc special pentru tine, unul de care sa iti amintesti cu fidelitate si peste… 50 de ani 🙂

  • Reply Gabriela Cimpoca 24 ianuarie 2012 at 9:40 pm

    La multi ani, Anca, si multe calatorii pe cinste si anul asta!
    Am fost in multe ''cele mai frumoase locuri'' pana acum, si sper sa mai ajung si in altele! 🙂

  • Reply Anca 25 ianuarie 2012 at 10:30 am

    La multi ani! Si bine ai revenit 😛

  • Reply viviana 31 decembrie 2013 at 5:08 pm

    super fain. si imi place ideea cu harta aia de infipt ace. ma gandesc chiar serios la asa ceva, acum ca ti-am citit articolul. cat mai multe calatorii in anul 2014 !

  • Reply Anca 1 ianuarie 2014 at 5:59 pm

    Da, si eu ma gandesc de ceva vreme deja sa-mi fac o harta din asta. Dar cum m-am mutat de 2 ori anul trecut, nu m-am ocupat de asta.

    La multi ani, Viviana!

  • Lasă un răspuns