Cărți

[Țări și Cărți] Irlanda. Anne Enright, Reuniunea

11 ianuarie 2017

Când scriam anul trecut despre jocul meu cu țări și cărți, nu îmi imaginam că va fi atât de greu să găsesc o carte pentru anumite țări sau să aleg una singură, acolo unde aveam mai multe opțiuni. Am petrecut niște ore răscolind Amazonul și internetul, ajungând, în cele din urmă la o listă-aproape-finală, pe care o mai ajustez din când în când.

* * *

Ianuarie 2017. Prima probă este Irlanda. Când spui Irlanda spui James Joyce, ultra-cunoscut scriitor irlandez care a revoluționat literatura cu romanul Ulise (pe care evit să îl citesc de ani și ani de zile, cu toate că de ani și ani de zile volumul respectiv așteaptă timpuri mai bune în biblioteca mamei). Însă Joyce este prea evident (și ”evident” că nu am chef încă să citesc Ulise), așa că am căutat altceva. Am găsit William Trevor, Sebastian Barry și Anne Enright, plus mulți alții, dar fie cartea pe care o voiam nu mai era disponibilă pe Elefant, fie nu existau traduceri în limba română.

În cele din urmă m-am hotărât pentru Anne Enright și romanul ei premiat, Reuniunea. Este povestea Veronicăi, sora sinucigașului-mi-am-ratat-viața Liam, și încercarea ei de a mai recupera ceva dintr-un trecut la care nu a fost foarte atentă. Veronica și Liam sunt doi dintre cei doisprezece copii ai unei mame irlandeze foarte prolifice, dar povestea lor nu începe, așa cum te-ai aștepta, cu nașterea lor, ci cu ziua în care bunica lor, Ada, îl întâlnește pe Lamb Nugent, viitorul ei adorator etern și prezumtivul abuzator al minorului Liam. Destinul lor se scrie în 1925 pentru că atunci s-au intersectat drumurile unor inși care nu se cunoșteau absolut deloc: Charlie, prietenul lui Lamb, devine soțul Adei, Lamb, prietenul lui Charlie, devine proprietarul casei Adei, iar Liam, copilul isteț și frumușel din copilărie, devine un alcoolic care își pune pietre în vesta reflectorizantă și intră în marea de la Brighton.

Veronica, posesoarea unei vieți ”reușite”, cu două fiice perfecte și un soț care aducea mulți bani acasă, se trezește dintr-o lungă amorțire în fața unei realități implacabile: moartea. Este copleșită de vină – vină pentru că a tăcut, a uitat și a trăit liniștită fără să își pună niciodată întrebări. Veronica îl iubise cel mai mult pe Liam și lui îi greșise cel mai mult.

Cu toate că este o poveste tristă, felul în care Anne Enright spune povestea nu este unul trist. Nu te ”încarci” cu această dramă, de altfel destul de comună în Irlanda acelor vremuri, sugerează autoarea. Este o încercare de înțelegere și de recuperare a adevărului, acel adevăr care ne scapă întotdeauna și care nu e niciodată clar precum cristalul. Personajul Veronicăi își imaginează, dar își și aduce aminte, fantazează, dar recreează trecutul, investighează, dar se lasă și păgubașă.

Mi-a plăcut cum scrie Anne Enright și-o să mai caut cărți scrise de ea. Reuniunea (The Gathering) a câștigat, în 2007, Man Booker Prize.

Deliruri, asta am. L-a iubit! îmi zic. Trebuie să-l fi iubit! Aștept acea luciditate pe care ți-o dau zorii după o noapte în care n-ai dormit. Stau jos, la parter, în timp ce familia respiră deasupra mea și le aștern pe hârtie, în fraze frumoase, îmi scriu toate oasele mele albe și curate.

Ne e dat să iubim atât de puțini oameni. Aș vrea să le spun fetelor mele că să te îndrăgostești e un lucru important de fiecare dată, chiar și la nouăsprezece ani. Mai ales la nouăsprezece ani.

Și ceea ce mă uimește, când o iau pe autostradă, nu este faptul că fiecare dintre noi pierde pe cineva, ci faptul că fiecare dintre noi iubește pe cineva. Pare o imensă risipă de energie – și toți contribuim la ea, toți oamenii care gonesc de-a lungul liniilor albe, care se întâlnesc, se îndreaptă în aceeași direcție, se depășesc. Fiecare dintre noi iubește pe cineva, chiar și atunci când nu mai e aici.

Mă uit la mâinile mele așezate pe balustradă și mi se par îmbătrânite, iar trupul meu, de care eram mândră într-un fel, e devastat de copiii pe care i-a purtat înăuntrul său, din el au ieșit noi oameni ca să hrănească mormântul, pur și simplu ca să hrănească mormântul!
Anne Enright, Reuniunea

Puteți citi pe blog despre călătoriile mele în Irlanda.

* * *

Țări și Cărți este un joc literar inspirat de www.ayearofreadingtheworld.com, la care am adăugat un strop de hazard. Jocul constă în tragerea la sorți a unei țări pentru fiecare lună a anului, lună în care trebuie să citesc o carte scrisă de un autor din țara respectivă.

Pentru luna ianuarie am tras la sorți Irlanda și am ales cartea Reuniunea, de Anne Enright. Alte cărți scrise de scriitori irlandezi, care nu au trecut selecția: Portret al artistului la tinerețe – James Joyce, Death In Summer – William Trevor, A Long Long Way – Sebastian Barry, An Evening of Long Goodbye – Paul Murray, A Girl Is a Half-formed Thing – Eimear McBride, Brooklyn – Colm Tóibín și The Wonder – Emma Donoghue.

După luna ianuarie și Irlanda, proiectul continuă cu celelalte țări trase la sorți:

  1. Ianuarie: Irlanda
  2. Februarie: Moldova
  3. Martie: Cipru
  4. Aprilie: Belarus
  5. Mai: Turcia
  6. Iunie: Ucraina
  7. Iulie: Slovacia
  8. August: Marea Britanie
  9. Septembrie: Albania
  10. Octombrie: Estonia
  11. Noiembrie: Franța
  12. Decembrie: Serbia

Va urma! 😊

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply Andreea 15 ianuarie 2017 at 6:28 pm

    Buna Anca!

    Mi-am propus si eu sa incerc ceva, sper sa am vointa sa si realizez. In fiecare an sa citesc carti scrise de diversi autori dintr-o anumita tara. Deci un an intreg pentru o singura tara. In felul acesta poate voi putea spune peste ani daca este o anumita literatura mai aproape de sufletul meu. Anul acesta am inceput sa citesc Procesul lui Kafka. Desi a scris in limba germana, wikipedia spune ca s-a nascut la Praga. Deci anul 2017 este anul Cehiei. Daca ai recomandari de scriitori cehi, sunt binevenite. Multumesc si spor la citit!

    • Reply Anca 16 ianuarie 2017 at 7:19 am

      Wow, un an pentru o tara! Asta da proiect ambitios 😊

      Milan Kundera, Bohumil Hrabal si Karel Čapek (e cel care a scris Švejk) sunt scriitori cehi. Da, Kafka s-a nascut in Praga, casa lui e acum muzeu, e chiar langa Old Town Square (Staroměstské náměstí).

    • Reply Andreea 16 ianuarie 2017 at 6:20 pm

      Bineinteles ca nu o sa pot acoperi literatura unei tari intr-un an, va fi destul de superficial ceea ce voi face, dar simteam nevoia sa-mi structurez putin lecturile si plecand de la proiectul tau mi-a venit ideea aceasta. Multumesc pentru recomandari, cu o mica mentiune "tampitul iremediabil" este al lui Hašek :))

  • Reply Marius 16 ianuarie 2017 at 8:50 am

    Un proiect interesant. Mult succes iti doresc in indeplinirea lui!

    • Reply Anca 16 ianuarie 2017 at 8:51 am

      Multumesc! 😊

  • Reply Sayuki 16 ianuarie 2017 at 11:05 pm

    Foarte drăguț proiectul, de mult îmi doream ceva de genul acesta și mi-am propus să încerc și eu, dar puțin simplificat: nu am asociat o lună cu o țară, să pot să le citesc în ce ordine am poftă. Am început cu Olanda și am trecut deja la Suedia 🙂
    Pentru Irlanda recomand și „Portret al artistului la tinerețe”, mai ales că nu e doar de un autor irlandez, ci și vorbește despre Irlanda ca țară și ca populație, ceea ce mi se pare că dă un sens și mai frumos proiectului.

    • Reply Anca 17 ianuarie 2017 at 7:13 am

      Sayuki, cu Irlanda am incheiat momentan. ”Portret al artistului la tinereţe” a fost si ea una dintre candidate, dar o voi citi, probabil, cu alta ocazie.

    Lasă un răspuns