Călătorii, România

Acasă în provincie

23 iunie 2013

Cu ani în urmă când de abia mă mutasem în „capitală” mă simțeam jignită când vreun bucureștean rostea cuvântul „provincie”. Cum adică, „provincie”?! Ce, „noi” suntem inferiori bucureștenilor?

Acum sunt bucureșteancă de mulți ani, am și buletin de București, dar în câțiva ani o să-mi expire și atunci – ha ha – voi redeveni provincială. Dar numai în acte, pentru că în rest m-am desprins complet de stilul acela de viață, nu mă mai regăsesc în nimic. De exemplu în oameni. Spuneam cuiva că “pe vremea mea”, când eram copil, lumea nu era atât de vulgară, nu erau, dom’le, atâția mitocani! Ba da, erau, am fost contrazisă, dar probabil că nu îi vedeai tu. Încep să mă gândesc că așa o fi fost pentru că astă vară, doar plimbându-mă un pic prin orașul natal, pe care îl știam într-un anume fel, l-am regăsit complet schimbat.

Aceeași lume prost-crescută de care mă lovesc în București este ȘI în provincie. Și în orașele mici fetele înjură foarte colorat, exprimând imposibilități fizice care sunt accesibile doar băieților care, și ei, sunt la fel de prost-crescuți precum cei cu care se înconjoară. E posibil să fi fost așa și pe vremea când eram eu la liceu? Sincer nu-mi amintesc. Îmi amintesc că cel mai indecent cuvânt auzit atunci a fost ceva legat de o “pulpă”, poantă făcută la alimentară de un tip care se vroia șmecherul orașului.

Astfel mi s-a mai dezumflat un mit, cel cu viața frumoasă și decentă din provincie. Sigur că micile orașe au farmecul lor, iar “my hometown” – Lugoj, nu duce lipsă de astfel de “farmece”. Există Podul de Fier care unea cele două părți ale orașului – germană și română, cu patru căsuțe de vamă în fiecare colț al său, pod care e și mai frumos vara încărcat cu mușcate, sunt vechile case cu fațade încărcate și curți ascunse și, ici-colo, câte un loc care îți amintește de copilărie și adolescență. Îmi amintesc că atunci când e senin în depărtare se văd munții, priveliște rară care îți umple inima de dor. Dacă mă voi întoarce acolo va fi pentru asta și pentru amintiri. În rest eu voi fi o străină…

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply alicee 4 septembrie 2013 at 2:37 pm

    Pana la urma fiecare oras poate sa arate al naibii de bine daca iti place si stii sa vezi frumosul in orice

  • Reply Mediator Bucuresti 5 septembrie 2013 at 1:45 pm

    Felicitari pentru puterea de a fi sincera si profunda !

  • Reply Anca 5 septembrie 2013 at 2:04 pm

    Multumesc, sunteti prea amabil.

  • Lasă un răspuns