Prin viață

A scrie…sau nu

7 mai 2015

Tot mai des îmi pun problema, când scriu ceva pentru blog, dacă e bine să și public ceea ce am scris. Poate am o zi proastă și vreau să mă descarc aruncând trei vorbe pe internet, dar mă gândesc apoi dacă lucrul ăsta chiar mă ajută. Poate am poftă să râd de ceva sau cineva, dar știu deja că risc să-mi iau și eu niște tigăi în cap sau să fiu etichetată drept „frustrată”. Poate am chef să mă prostesc, dar gândindu-mă mai bine nu doresc să fiu luată drept proastă.

* * *

O dată ce blogul nu a mai fost anonim libertățile mele s-au mai redus, dar poate erau niște libertăți pentru care nu merita să lupți? Mă citește mama, mă citesc colegi, cunoștințe, vecini și prieteni. Oameni care mă cunosc mai bine sau mai puțin bine, dar și oameni care nu mă cunosc deloc. În special cei din ultima categorie sunt predispuși să te judece după un singur articol scris – cel pe care tocmai l-au citit. Și eu la rândul meu scriu pentru un anumit public, unul care (sper) îmi înțelege stilul și nu e deranjat de ocazionalele mele divagații de la el.

Dar în afară de asta constat că starea de bine dăunează scrisului. Scrisul e și o formă de eliberare, o modalitate de a-ți face ordine în gânduri, de a te liniști. Când toate astea nu mai sunt necesare imboldul de a scrie despre ceva este foarte slab. Prefer să citesc ce scriu alții, să urmăresc de ce se agită alții, dar fără să simt nevoia să mă implic și eu. Bonuri fiscale pentru bacșiș? Nu mă interesează. S-a interzis Uber? Ce este Uber?! Anti-vacciniștii se ceartă cu vacciniștii? N-au decât. Există ”n” subiecte despre care s-ar putea scrie articole virulente, împăciuitoare, plictisitoare, lămuritoare. Dar nu o să le scriu eu. Ba chiar s-ar putea nici să nu le citesc.

Până când pofta de scris o să-mi revină și agitația lumii o să mă învăluie din nou, nu cred că aș face rău să mă bucur de starea asta. Nu-i așa? 😊

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns