Călătorii

Ischia și Procida, două insule într-o zi

February 11, 2017

Una din insulele pe care îmi propusesem să le vizitez era Procida. Acum un an nici măcar nu auzisem de locul ăsta, până când nu l-am întâlnit pe o pagină Wikipedia, drept exemplu de sat pescăresc pitoresc. De curiozitate am dat un Google search și când am văzut imaginile mi-am dorit imediat să ajung acolo!

* * *

În general feriboturile care merg la Ischia trec și prin Procida, dar eu am avut ghinion – primul ferry pe care l-am găsit în dimineața aceea nu oprea și acolo, iar următorul feribot ar fi fost peste câteva ore. M-am hotărât să merg în Ischia, urmând ca la prânz să iau un feribot pentru Procida.

ISCHIA

Patruzeci de minute mai târziu eram în Ischia – aveam la dispoziție vreo două ore să vizitez câte ceva pe insulă și cum în port nu era mai nimic de văzut, mi-am luat un abonament de o zi și m-am urcat într-un autobuz care urma să mă ducă la ruinele unui castel din apropiere. Atâta doar că autobuzul, în loc să o ia în direcția dorită, a început să urce muntele, tot mai sus, până când a atins punctul maxim și s-a pregătit să întoarcă. Practic din alea două ore câte aveam la dispoziție, irosisem jumătate de oră ca să mă plimb aiurea cu autobuzul greșit!

M-am hotărât brusc să cobor. Mi se părea atât de prostesc să mă plimb de colo-colo cu autobuzul încât m-am gândit să o iau pe jos până la Casamicciola Terme – GPS-ul îmi arăta vreo 4-5 kilometri până acolo, pe care îi puteam face cam într-o oră, după care puteam lua autobuzul până în port. Asta în teorie.

N-am apucat să avansez prea mult că m-am trezit brusc într-un loc cu o priveliște senzațională: eram în vârful insulei Ischia, deasupra strălucea soarele, în spatele mele se ridicau aburi din munții din jur, iar în fața mea se întindeau marea, insulele și țărmul Italiei. Wow! Am stat câteva minute bune să mă uit la toate astea, un moment de fericire pură. E drept că din prea mult entuziasm am intrat în curtea unor oameni ca să fac fotografii, dar hei, era atât de frumos acolo, că nu-mi mai venea să plec!

Însă când m-am uitat la ceas mi-a cam dispărut entuziasmul: era târziu, cum putusem să îmi imaginez că puteam merge pe jos atât de repede?! Am grăbit pasul, dar eram pe o șosea pe care mai trecea din când în când câte o mașină și niciun autobuz, timpul zbura repede, iar eu eram la fel de departe ca la început! Am făcut semn unei mașini să mă ia cu autostopul, deși urăsc tipul ăsta de transport, însă mașina nu a oprit. Și exact atunci a apărut salvatorul meu: un moș într-un furgon!

Furgonul, dacă nu știți, e un fel de scuter cu acoperiș, atât de înghesuit încât cu greu încap doi inși în dânsul. ”Mașina” are trei roți, este scundă, mică, de obicei verde și este folosită în ”campagna”, pentru muncile agricole. Moșul m-a întrebat dacă mă poate duce până în sat și exact în secunda aia am văzut venind spre noi un autobuz.

Două gânduri mi-au trecut razant prin minte:

  • Chiar dacă trecea pe acolo un autobuz, nu aveam nici o garanție că ar fi oprit în mijlocul drumului. Unii șoferi nu opresc decât în stațiile marcate, iar eu eram in the middle of nowhere.
  • Probabilitatea ca moșul cu furgonul să fie un psihopat care răpește femei pe insula Ischia mi se părea destul de mică și în afară de asta nu mai călătorisem niciodată cu furgonul, era o ocazie unică să mă plimb cu așa ceva!

M-am urcat în furgon. Și, doamne, zău dacă nu a fost cel mai haios mijloc de transport cu care am călătorit vreodată! Mașina aia mică, în care m-am înghesuit cu chiu cu vai, a luat-o, clătinându-se, la vale – în față se zărea marea, în jur totul era verde, iar eu mă chinuiam să vorbesc în italiană cu bătrânul (fără prea mult succes, însă – am încercat să aflu dacă ninge pe insulă, dar nu știam cum se spune la ”zăpadă”). În Casamicciola moșul m-a lăsat drept în centru, i-am mulțumit pentru drum și am luat un autobuz înapoi spre port.

The view!

Casamicciola Terme:

PROCIDA

Pe la prânz eram în Procida. E o insulă mică, lunguiață, cu o singură localitate care îi ocupă aproape toată suprafața. Practic din port am luat-o pe niște străduțe înguste și în câteva minute eram pe partea cealaltă. Mulți turiști se lasă păcăliți de aspectul banal al portului și ratează acest loc care e pitoresc doar în zona adăpostită într-un mic golf de pescari: Marina della Corricella.

Golful, cu casele sale colorate și bărcile pescărești, se vede foarte bine din vârful insulei, de pe dealul Terra Murata. Tot acolo se găsește o fostă închisoare (Ex Carcere di Procida) care apare într-unul din cele treizeci (!) de filme realizate pe insulă, precum Il postino și The Talented Mr. Ripley.

O dată ce ai terminat de vizitat Terra Murata, nu îți rămâne decât să cobori în Marina della Corricella la unul din cele două restaurante din port. Golful este neașteptat de mic privit de jos, dar încă își păstrează aerul autentic, cu pescari care descâlcesc plasele la sfârșitul zilei. Era soare, rece, și până am terminat de mâncat mă congelasem de frig. Însă fusese o zi atât de frumoasă, cu atâtea surprize, încât nu aveam ce să-i reproșez 😊

CHESTIUNI PRACTICE:

Cum se ajunge în Ischia: cu feribotul din portul Molo Beverello din Napoli, biletul a costat 17.6 Euro
Cum se ajunge în Procida: cu feribotul din Ischia, biletul a costat 9.6 Euro. Biletul Procida-Napoli a costat 13.3 Euro

Marina della Corricella:

Fosta închisoare:

Înapoi spre Napoli:

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply