Bucureşti

Muzeul Colecțiilor de Artă, o surpriză plăcută

October 11, 2016

Nu eram sigură dacă mai fusesem vreodată la Muzeul Colecțiilor de Artă, pe care îl confundam cu Muzeul Național de Artă, însă l-am vizitat duminica trecută ca să elimin orice dubiu și a fost o experiență peste așteptări. De fiecare dată când treceam pe Calea Victoriei pe lângă muzeu aveam o reținere să intru acolo și să explorez, pentru că mai mereu nu era nimeni prin curte și aveam impresia că e un spațiu privat, la care nu aveam acces, cum e clădirea Academiei Române, din apropiere.

* * *

Așa cum îi spune și numele, muzeul este ”casă” pentru mai multe colecții particulare care au fost donate, de-a lungul timpului, statului român. Expunerea lucrărilor pe colecții, în loc de alte criterii, îți dă ocazia să observi preferințele colecționarului, mai degrabă decât un anumit curent din artă. Mi-au plăcut lucrările Șerbanei Dragoescu, în special cartea-obiect, cu poezii și grafică, însă cel mai mult m-au atras obiectele decorative, în special cele din ceramică sau din faianță pictată – am stat minute în șir să mă uit la ceramica din Iran, despre care habar n-aveam că e atât de bogată și de frumoasă.

Au, la Muzeul Colecțiilor de Artă, și cristale de Boemia, obiecte fragile în toate culorile curcubeului, covoare prețioase (din Iran, Turcia, Caucaz), icoane ortodoxe, obiecte decorative orientale, tapiserii și bijuterii și, desigur, multă pictură românească. Dacă îmi place să vizitez muzee e pentru că arta îți dă idei și îți oferă alternative pentru înțeles și privit lumea. O altă viziune care îți deschide, un pic, mintea.

Muzeul Colecțiilor de Artă e destul de mare, eu n-am reușit să îl vizitez pe tot. Mai rămăsese aripa C, dar mi-am dat seama că nu mai pot procesa alte informații vizuale, eram deja obosită, așa că am plecat. Ulterior am aflat că muzeul este adăpostit de fostul palat Romanit, care la rândul său a fost inspirat de clădirile din Sankt Petersburg. O să mai revin acolo, e imposibil să reții / observi totul într-o singură vizită.

Ce mi-a plăcut:

  • Colecțiile variate și bine expuse
  • Clădirea muzeului care a fost recent renovată și modernizată

Ce nu mi-a plăcut:

  • Fotografiatul în scopuri personale este exagerat de scump: taxa foto este 100 de lei pentru amatori și 2000 lei / oră pentru profesioniști, iar 100 de lei mi se pare cam mult pentru câteva fotografii. Din păcate asta e mentalitatea la noi, oamenii (statul român) nu înțeleg că nu au nimic de pierdut dacă își încurajează vizitatorii să facă poze, dimpotrivă, fotografiile publicate pe Facebook sau pe bloguri sunt reclamă gratuită care atrage noi vizitatori.
  • Vizitele ghidate trebuie programate cu zece zile în avans (!) și nu sunt deloc accesibile. Fără un ghid e destul de greu să înțelegi unele lucruri, mai ales că etichetele sunt sumare, îți spun doar ce obiect e sau de unde.

Ce îmi doresc să mai vizitez:

  • Spațiile istorice recent restaurate (Sufrageria Regală, Sala Tronului și Scara Voievozilor) de la Muzeul Național de Artă, biletul costă 20 de lei.
CHESTIUNI PRACTICE:

Cum se ajunge acolo: Calea Victoriei nr. 111, București
Bilete: biletul de intrare costă 15 lei, accesul e gratuit în prima zi de miercuri a fiecărei luni.
Program: de sâmbătă până miercuri, de la 11.00 – 19.00 (mai – septembrie) sau 10.00 – 18.00 (octombrie – aprilie)
Muzeul în nocturnă: Muzeul Colecțiilor de Artă este deschis în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni până la orele 22.00.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply