Cărți

Fotograful curții regale

May 10, 2016

Am aflat de Fotograful curții regale de la o cititoare care a recomandat-o călduros și nu mi-a părut rău că m-am lăsat influențată: chiar dacă pentru mine nu a fost cea mai bună carte din ultima perioadă, e genul de poveste odihnitoare pe care nu o mai poți lăsa din mână, o dată ce te-a captivat.

* * *

Adevărul e că la început am strâmbat de câteva ori din nas: există o oarecare doză de idealizare a perioadei expusă în carte (sfârșitul secolului XIX), când totul era mai adevărat, mai curat și mai demn. Personajele sunt perfecte, chiar și în imperfecțiunile lor, fiecare-și știe locul lui, tradiția e respectată cu sfințenie, mahalaua e un loc pitoresc în care aproape că vrei să te muți pe loc, chit că e noroi și sărăcie peste tot ș.a.m.d.

Dacă autoarea ar fi continuat să ne povestească viețile lor impecabile, zău că m-aș fi plictisit: povestea e salvată de refuzul vieții de a le oferi celor doi bucuria mult așteptată a unor copii. Această durere îi face mai umani, transformându-i din personaje înghețate în timp în ființe vii care îți rămân în amintire. Dar chiar și pe linia asta autoarea este foarte precaută, cei doi soți au atâta grijă să nu supere reciproc, totul e tratat cu atâta curtoazie încât mi s-au părut, de multe ori, falși. Oamenii reali nu sunt chiar așa, mai au scăpări, sentimentele sunt mai amestecate decât ne place nouă să credem.

Habar n-am dacă fotograful din carte a existat sau nu și nici măcar nu contează: e o ocazie de a te cufunda într-o epocă care a apus și a-ți reaminti de unele personaje reale din istorie, dar și de anumite obiceiuri care au dispărut de tot, precum sacagiul care aducea apă proaspătă dimineața.

Poate unii dintre voi aveți pe acasă fotografii de pe vremuri ale bunicilor sau străbunicilor – eu am, sunt niște copii moderne ale unor fotografii mai vechi, le-am păstrat pentru că sunt frumoase și spun foarte multe despre noi. Există o diferență între felul în care oamenii priveau fotografia atunci (=o ceremonie, imortalizarea unui moment important din viață) și felul în care o privim acum (= clipa fugară care trebuie împărtășită instantaneu cu ceilalți). Cartea Simonei Antonescu are și ea fotografii la fiecare început de capitol, dar eu le-am pus alături pe cele ale bunicilor mei, realizate la începutul secolului XX:

Dacă sunteți un pic nostalgici după trecut și vă place atmosfera de altădată, vă va plăcea și cartea aceasta: fiecare capitol este o poveste într-o poveste, ca un cadru furat timpului și redat cititorilor. Îmi doresc să dau cartea mai departe – dacă sunteți interesat(ă) să o citiți, lăsați un comentariu pe blog până pe 14 mai inclusiv. Duminică va fi tragerea la sorți.

* * *

Mulțumesc celor de la Libris pentru cartea oferită – găsiți la ei cel mai mare depozit de carte din țară, iar transportul la orice comandă este gratuit.

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Anca May 12, 2016 at 5:37 am

    Buna ziua, eu as fi foarte interesata sa citesc aceasta carte. Multumesc.

    • Reply Anca May 15, 2016 at 8:15 am

      Anca, sortii te-au favorizat pe tine la tragerea la sorti 🙂 Te rog sa-mi trimiti intr-un mesaj privat o adresa postala la care poti primi cartea (serviciu, acasa).

    • Reply Anca May 15, 2016 at 6:12 pm

      Multumesc mult. Ti-am lasat mesaj pe facebook. Abia astept sa o citesc 🙂

  • Reply Paul May 13, 2016 at 7:07 am

    si eu! chiar daca sunt inca intepenit la capitolul carti de calatorie (africa, asia de sud-est, america de sud). sau poate tocmai de aia… oricum sunt un regalist comvins.

  • Leave a Reply