Călătorii

Viena: acum ori niciodată

December 3, 2015

Cu toții avem povești despre începuturi și o tolbă de amintiri care, o dată cu trecerea timpului, se face tot mai grea. Când ne gândim la ”prima dată” ce ne vine în minte? O istorie searbădă trăită prin ochii altcuiva sau una strălucitoare care ne umple inima de bucurie și astăzi?

* * *

Îmi amintesc de sosirea mea la Viena, în prima mea călătorie pe cont propriu, acum o mie de ani șapte ani. Nu era prima mea călătorie în străinătate, dar era prima pentru care îmi făcusem curaj și plecasem singură să văd lumea. Am simțit pentru întâia dată gustul libertății, al aventurii, al tinereții fără griji, al tuturor lucrurilor care deveneau posibile doar pentru că mă deplasasem prin spațiu. Nu poți înlocui experiența asta cu altceva, trebuie să o trăiești singur, cât inima ți-e încă tânără și sufletul dornic să vadă.

45 de țări mai târziu și șapte ani mai departe, m-am întors în Viena pentru un week-end prelungit la început de iarnă. A fost timpul târgurilor de Crăciun, al soarelui cu dinți, al redescoperirilor pe îndelete. Voiam să revizitez locurile de altădată, dar să văd și câteva locuri noi, în care nu călcasem pe atunci. Și mi-a ieșit destul de bine, până și vremea a ținut cu mine, a fost și soare (dar frig), au fost și nori (dar mai cald), au fost și ploi și multe cafele și plimbări și fotografii.

Am descoperit accidental că GPS-ul de pe telefon funcționează și fără internet, dacă deschid harta înainte (și ce bine mi-a prins chestia asta, habar n-aveți!). M-am bucurat încă o dată de toate beneficiile unui oraș mare și civilizat ca Viena, de transportul perfect în care chiar ca străin te poți descurca de minune, de oamenii (vânzători / funcționari) care îți vorbesc zâmbind și de familiaritatea clădirilor și a străzilor, pentru simplul motiv că m-am născut în Banat, o fostă parte a unui fost imperiu.

Am găsit Viena plină de turiști și m-am alăturat lor în cele mai frumoase locuri ale orașului. Pentru că am stat nu foarte departe de Belvedere m-am dus acolo chiar în prima zi, o dimineață cu soare strălucitor și vânt rece ca gheața. Belvedere este, anul acesta, cel mai vizitat muzeu din Viena, cu un record de 1,4 milioane vizitatori. Este, probabil, și cel mai scump, la 20 de Euro biletul de intrare. Îl găsiți acolo pe Klimt, dar și pe Schiele și Kokoschka. Grădina palatului se poate vizita gratuit și este una dintre cele mai frumoase din Viena – din vârful dealului se vede la poale orașul, cu vârful Domului Sfântului Ștefan ițindu-se printre case.

Mi-a lipsit Viena, recunosc, e un oraș în care mă simt primită cu căldură, chiar dacă sunt zero grade afară, un oraș atât de ofertant încât nu îmi ajunge niciodată timpul să văd tot ce îmi propun. Și sper să rămână așa 😊

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Anca December 3, 2015 at 8:49 pm

    Nu mi-am cumparat niciodata magneti. In schimb intr-o vreme am avut obsesia cartilor postale – inca mai am vreo cinci cutii de biscuiti burdusite cu vederi.

  • Reply GxG December 3, 2015 at 7:38 pm

    Schonbrunn, primul magnet de frigider;) daca pastrezi trendul o ai nevoie de inca un frigider. 😀 keep going.

  • Leave a Reply