Călătorii

Helsingør: clipe fericite

November 11, 2015

De-a lungul timpului mi-am format tabieturile mele, chiar și în călătorii. Mă ajută să mă bucur de prezent și îmi asigură un confort mental pe care, câteodată, nu îl am când mă găsesc într-un loc cu totul străin. E bine și rău să îți construiești obiceiuri: bine – pentru cele de mai sus, rău – pentru că riști să rămâi blocat în ele și să nu mai încerci experiențe noi.

* * *

Printre micile plăceri ale călătoritului e să mă opresc un pic din „alergat” și să mă bucur de ceea ce locul respectiv îmi oferă: o priveliște spectaculoasă, un cer senin, o piață aglomerată, dar prietenoasă cu trecătorii, o gustare delicioasă.

În Helsingør am găsit o plajă semi-pustie, un soare strălucitor și apa mării la doi pași de Castelul Kronborg. Mi-am căutat un colț al meu pe nisipul fin din spatele castelului și m-am odihnit la soare preț de un sfert de oră, nu mai mult. A fost suficient ca să-mi încarc bateriile (solare, probabil) și să privesc cu înțelegere universul ăsta în care întâmplător m-am născut, printre miliarde de semeni ai mei, fără putință de a-i înțelege vreodată perfect sau de a-i cunoaște.

„Sirenul” din Helsingør, replica modernă a surioarei din Copenhaga:

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply