Bucureşti

În vizită la Muzeul Satului, de Namaste

June 10, 2015

Muzeul Satului este unul din locurile mele preferate din București, mai ales în mai-iunie, când grădinile sunt pline de flori. Anul ăsta am nimerit din nou în timpul festivalului Namaste, care mi s-a părut identic (cel puțin din punctul de vedere al expozanților) cu cel de anul trecut. Dar anul ăsta parcă erau mult mai mulți străini, sosiți cu autocarele și cu ghizii zumzăind lângă ei – nu știu cât au înțeles ei din ce au văzut, dar poate căsuțele de la muzeu i-au făcut nițel mai curioși să vadă și restul țării.

* * *

Apropo de Namaste – mă uitam la niște fotografii frumoase din India agățate pe casele din muzeu (erau ale celor de la inLowLight.ro), fiecare cu câte o povestioară scurtă lângă ele, mesajul imaginilor fiind că în India înțelegi că ești parte din lume și înveți să te lași purtat de ea și nu invers, să te lupți ca universul să se potrivească așteptărilor tale. Lângă poze, pe un pridvor, o doamnă proba o rochie din India și a început să se plângă că nu era nici o oglindă nicăieri. Că ea nu vede dacă rochia e scurtă sau ba, că cel fel de vânzător e ăsta care nu a putut aduce o oglindă, cât de greu e să aduci o oglindă etc.

I-am sugerat să se uite în fereastră, dar a zis că acolo nu se vede bine. Că dacă ea ar fi vânzător ambulant s-ar gândi să aducă o oglindă, și așa mai departe. La un moment dat am tăcut și n-am mai ascultat-o. Mă gândeam ce mare brânză că nu se poate vedea în oglindă?! Ce rost are să-ți cumperi o rochie din India dacă nu înțelegi nimic din cultura care le-a creat? Este ca și cum te-ai duce în India și te-ai enerva că nu vine trenul la timp. Nu că în România ar veni…

Ceva mai jos, pe malul lacului Herăstrău, niște puștoaice își făceau selfies de zor. Am tot stat pe acolo că doar-doar or pleca, dar aveau o normă de selfies și nu terminaseră încă. La un moment dat discuție telefonică cu un anume Bubi sau așa ceva și interogații vizavi de ce se poate găsi în Victoriei. Vorbește fata ce vorbește și apoi le spune, victorioasă, celorlalte: „Da, mă, în Victoriei este și mâncare, sunt și haine și machiaj, sunt de toate.” Aveau vreo 16 ani. Noroc că mai există în orașul ăsta locuri cu „machiaj” 😊

Altfel Muzeul Satului este un loc tare fain. Are și pisici (care nu sunt de patrimoniu), dar care se lasă mângâiate, are și restaurant cu prețuri duble, cum îi stă bine unui restaurant într-un loc cu dever, are și expoziții interesante. Până și toaleta este destul de curată. Ceea ce îi lipsește este un loc de picnic, să poți sta undeva jos, pe iarbă, să citești o carte și să mănânci un mic.

Dar asta se rezolvă în Herăstrău.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply