Călătorii

Frumosul Tbilisi

January 24, 2015

Hostelul la care am stat în Tbilisi era o afacerea unor prieteni. Unul dintre ei – Toto – locuia chiar acolo, într-una dintre cămăruțe, iar mama lui, care se ocupa de chestiile casnice, locuia vizavi. Toto era un tip bine făcut, care arăta mai degrabă ca un italian care merge la sală decât ca un georgian. „Dar cum arată un georgian?”, le-a întrebat pe niște franțuzoaice care se miraseră și ele că nu este de altă naționalitate. Ei bine, greu de spus.

Dacă în Armenia oamenii aveau ceva distinctiv al lor – un nas cu „personalitate” – în Georgia oamenii arătau ca toți ceilalți oameni. Poate cu aer ceva mai dur, în special bărbații, dar nu într-atât încât să te sperii de ei. Se spune despre femeile gruzine – în cărți, cel puțin – că sunt foarte frumoase și într-adevăr, când mergeai pe stradă vedeai și astfel de fete, însă fete frumoase sunt și în România, așa că nici asta nu părea să fie o trăsătură exclusiv georgiană.

Orașul este însă frumos, curat (nu-mi amintesc să fi văzut gunoaie pe unde m-am plimbat eu), cu construcții noi în centru și cu case vechi restaurate. Un cartier întreg de lângă cetate se transformase într-un fel de centru vechi, cu multe cafenele, străzi pietonale și un aer molcom, de oraș tihnit. Din loc în loc erau și case într-o semi-ruină – dar cred că în câțiva ani și acestea vor fi într-un fel sau altul renovate, tot orașul părând să fie într-un proces de „înfrumusețare” și renaștere.

Peste tot găseai restaurante turcești sau georgiene, dar și cofetării – cele mai bune pricomigdale le-am mâncat în Tbilisi, la o cofetărie de unde îmi luam zilnic câte o pricomigdală uriașă în drumul meu spre stația de metrou Marjanishvili. De multe ori preferam să mănânc la unul din multele restaurante turcești: mâncarea era mereu foarte bună, servirea ireproșabilă, oamenii zâmbitori. Pe stradă se vindea și cvas dintr-un butoi, am băut și eu, dar nu mi-a plăcut, seamănă la gust cu o Cola mai răsuflată.

Cel mai tare însă mi-a plăcut partea orașului de lângă cetate, cu telecabina care urcă acolo, cu podul pietonal futuristic și o sală de concerte care arată ca două țevi uriașe. M-am plimbat cu telecabina aia de mai multe ori (biletul e 4 lari), urcam până la cetate de unde se vedea tot orașul, iar de acolo coboram pe jos: dacă o luam într-o parte ajungeam la vestitele băi de sulf, dacă o luam în cealaltă ajungeam pe malul râului. Oriunde aș fi mers descopeream un oraș care îmi plăcea foarte mult, chiar și cartierele neturistice cu pisici vagaboande și case în ruină îmi plăceau. Nu știu cum va arăta Tbilisi peste 5, 10 ani, dar este unul dintre orașele în care îmi doresc să mai ajung măcar o dată în viață 😊

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply Adrian Damian January 29, 2015 at 11:19 am

    unele fotografii sunt prea saturate sau au prea mult contrast, astfel dau impresia de vederi romanesti din anii '70, '80. Articolul este placut scris, poate cu o nuanta prea laudativa. Mentionez ca nu am fost niciodata in Tbilisi deci nu stiu cum arata orasul dar articolul descrie un oras mult mai frumos decat descriu pozele. Pls, don't take it like a critic. I'm a big fan!

  • Reply Lucian January 30, 2015 at 8:28 pm

    interesant melanj, oras milenar cu crize futuriste, Tbilisi asta 🙂

  • Reply Anca February 1, 2015 at 4:55 pm

    Da, nu au ramas blocati in trecut. Si Batumi e un amestec similar.

  • Reply Elena February 1, 2015 at 8:03 pm

    Am vazut intr-o postare mai veche ca ai ajuns si la David Gareja. Ai fost cu vreun tur sau pe cont propriu si transport in comun? Weekendul viitor voi da o fuga prin Georgia si ma gandeam sa vizitez si David Gareja.

  • Reply Anca February 1, 2015 at 8:20 pm

    Da, am fost si la David Gareja. Nu exista transport public pana acolo, eu am fost cu un tur din Tbilisi. De fapt e doar transportul inclus, sunt niste microbuze care se iau din Freedom Square din Tbilisi – intreaba la Biroul de turism din piata (e un chiosc nu prea mare), iti pot da informatii, desi turul este unul privat, nu are nici o legatura cu ei. Se pleaca zilnic de langa Biroul de turism la ora 11.00, biletul costa 25 lari, drumul e de 2 ore. La intoarcere se face o oprire in Udabno pentru masa de pranz, iar la 7 seara e inapoi in Tbilisi. Alternativa ar fi sa iei un taxi, in caz ca nu mai sunt microbuzele astea.

    E foarte fain locul, nu stiu cum e iarna si daca se poate urca dealul daca e zapada, insa privelistea de sus e grozava. Sunt curioasa cum ti se va parea David Gareja 🙂

  • Reply Elena February 1, 2015 at 8:28 pm

    Multam frumos pentru raspuns. Promit sa dau raportul cand revin. De nu apuc acum sa vad David Gareja cu siguranta in iulie cand voi petrece cel putin o saptamana prin Georgia.

  • Leave a Reply