Călătorii

Khor Virap, mănăstirea de lângă Ararat

decembrie 2, 2014

Toate mănăstirile din Armenia au fost construite în locuri foarte frumoase – pe marginea unei prăpăstii, pe un delușor cu vedere la Ararat, în mijlocul unei păduri, etc., ați prins ideea. Dacă era un loc și frumos și izolat era și mai bine, că pe vremea aia nu prea existau excursii organizate în afară de cruciade și nu călca tot poporul pe acolo. Așa și cu Khor Virap – deși la mică distanță de Erevan (mică față de distanța Erevan-Tatev, de exemplu), locul în care a fost ridicată mănăstirea este unul cu dichis: pe un deal, față în față cu muntele Ararat.

Khor Virap înseamnă puț adânc pentru că în curtea mănăstirii există un puț în care a fost închis Sfântul Grigorie Luminatorul, puț în care turistul curios poate coborî pentru a căsca gura la pereții goi, în caz că nu suferă de claustrofobie. Aș fi coborât și eu, dacă mi-aș fi adus aminte de puț la timpul potrivit, și nu după ce am plecat de acolo. Regrete eterne! Dar las’ că mai găsesc eu un puț pe undeva…

Cum urci spre mănăstire te întâmpină în parcare mulți localnici dornici să îți ofere un porumbel alb. Cum nimic nu-i gratis pe lumea asta, exceptând călătoritul, desigur, am întrebat-o pe ghidă care-i treaba cu porumbeii călători. Am aflat că are legătură cu povestea biblică a lui Noe a cărui corabie s-a oprit pe muntele Ararat:

După o sută cincizeci de zile, a început a se scurge apa de pe pământ și a se împuțina. Iar în luna a șaptea, în ziua a douăzeci și șaptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Munții Ararat. Apa a scăzut mereu până în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au arătat vârfurile munților. După patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o făcuse la corabie, și a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce a secat apa de pe pământ. Apoi, după el a trimis porumbelul, ca să vadă de s-a scurs apa de pe pământ. Porumbelul însă, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s-a întors la el, în corabie; căci era încă apă pe toată fața pământului. Și a întins Noe mâna și l-a apucat și l-a băgat la sine, în corabie. Și așteptând încă alte șapte zile, a dat iarăși drumul porumbelului din corabie, și porumbelul s-a întors la el, spre seară, și iată avea în ciocul său o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa de pe fața pământului.
Geneza 8, 3-11

Cumpărai porumbel, îi dădeai drumul „spre libertate” și după cinci minute acesta se întorcea la stăpânul lui care îl vindea altui turist. O afacere profitabilă.

Mănăstirea nu e foarte mare și după ce ieși din incintă poți urca sus pe deal pentru o priveliște panoramică. Într-o parte se zărește, impunător, Araratul, acum dincolo de granița turcească, iar în rest un peisaj auriu pătat ici-colo de bucăți verde de câmpie. E frumos, aproape că ți-l poți imagina pe Noe plutind pe cer spre muntele Ararat…

CHESTIUNI PRACTICE:Cum se ajunge acolo: cu taxiul din Erevan sau cu excursia unei agenții. Nu există transport public spre Khor Virap.
Vizitare: mănăstirea se vizitează gratuit.

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply shaks decembrie 6, 2014 at 7:53 pm

    PS : vad ca nu mai exista articolul despre Safranbolu.
    Voiam sa spun ca:
    1) sofranul este cel mai scump condiment, in Romania cu atat mai mult . Poate in Iran sa gasesti mai ieftin, de acolo provine
    2) satul arata mai degraba in stil grecesc 🙂

  • Reply Anca decembrie 6, 2014 at 8:16 pm

    Ba da, articolul despre Safranbolu e la locul lui: http://www.oviatabuna.ro/2014/09/safranbolu-parfum-de-sofran-si-fuioare-de-fum/

  • Lasă un răspuns