Călătorii

Cu trenul de la Batumi la Erevan

October 22, 2014

Gara de pasageri din Batumi este în afara orașului, în Makhinjauri. După vizita la grădina botanică m-am dus la gară, am mai verificat o dată la ghișeu dacă sunt în locul care trebuie (nu se știe niciodată…) și am plecat să cumpăr ceva de mâncare. În jur mâncare ioc! Ai zice că fiind o gară în cartier magazinele din zonă s-au adaptat și ele pentru cererea de papa bun, dar cred că eram unica persoană cu astfel de solicitări pe acolo, toți ceilalți pasageri își luaseră jumătate de frigider cu ei.

Cu jumătate de oră înainte de plecare a tras și trenul meu: Batumi – Erevan. M-am grăbit ca fraiera să intru să-mi las bagajul și m-a luat cu leșin: o căldură înăuntru de puteai să coci niște pâine acolo. Afară erau minim 37C (la umbră!), iar trenul stătuse probabil toată ziua sub soare, cu tăblăria încinsă. Am sperat, cu naivitate, că o dată ce pornim se va da drumul la aerul condiționat.

Încet-încet s-au mai urcat niște pasageri și am plecat la drum pe la 15.30. La prima stație, undeva lângă Batumi, s-au urcat o mulțime de oameni cu o mulțime de bagaje și s-a umplut vagonul ochi. Erau armeni care fuseseră în vacanță la mare cu toată familia, cu zeci de bagaje, din care cel puțin unul era plin cu mâncare. Aceștia, oameni practici, s-au așezat la masă și au început să scoată de prin desăgi fețe de masă, farfurii de plastic, roșii, mezeluri, tot ce aveau. Timp de două ore toți pasagerii au mâncat, în timp ce eu mai aveam un pic și leșinam de căldură. Frățioare, dar ce zăpușeală! Nici vorbă de aer condiționat, mai mersesem cu trenuri din astea prin Rusia, dar acolo rușii aveau ”facilități” d’astea moderne, nu te coceau la foc mic!

Eu aveam patul de sus, așa că mi l-am aranjat cât de repede am putut și am urcat acolo. Ideea mea era următoarea: dacă mă mișc cât mai puțin cu putință poate o să mi se pară mai puțin cald. Și am zăcut acolo tot drumul, cu un evantai în mână, încercând să supraviețuiesc. Trenul era foarte curat, dar cam vechi, toate chestiile cu capac erau sigilate cu o bandă specială, saltelele și pernele erau cocoțate undeva sus de tot. Ulterior aveam să merg cu trenul de la Tbilisi la Baku cu un tren azer, dar acela a fost un tren nou, cu aer condiționat, care arăta mult mai bine.

Pe la miezul nopții am ajuns undeva, dar nu prea știam unde. Speram să fie granița cu Armenia, să pot scăpa de verificarea pașapoartelor și să dorm. Dar nu, eram… în Tbilisi! Și de abia atunci am înțeles de ce trenul ăsta făcea 16 ore de la Batumi la Erevan: el nu mergea drept, că nu exista linie decât prin Tbilisi, deci ocolea pe acolo. A stat trenul în capitala Georgiei o grămadă, cam jumătate de oră, am prins și-un wifi pe peron, de m-am și mirat. Peronul gării arăta de parcă tocmai fusese bombardat, era foarte înalt și în unele locuri se prăbușise, formând niște văi adânci. Mă gândeam cu groază cum o fi restul orașului dacă gara arăta așa? Dar mă înșelam, aspectul peronului nu era reprezentativ pentru restul orașului.

Târziu de tot am plecat din nou la drum, transpirați și leșinați de căldură. Nici nu am adormit bine că m-a trezit însoțitorul de vagon: ajunsesem la granița cu Armenia și trebuia să prezint pașaportul. Un tip cu laptop s-a plimbat prin vagoane, a verificat documentele și asta fost tot. Femeile care avea paturi lângă mine erau foarte curioase cine sunt și de unde vin: una chiar s-a aplecat peste umărul grănicerului ca să vadă din ce țară e pașaportul meu: Romania, le-a informat bucuroasă pe celelalte pasagere. Clar, nu prea circulă mulți români prin părțile alea…

M-am trezit pe la 7 dimineața și, după ce am stat la o lungă coadă pentru un strop de apă la toaletă, a ajuns și trenul în Erevan. Era 8 dimineața, o nouă zi într-o nouă țară în care aveam să petrec o săptămână întreagă 😊

CHESTIUNI PRACTICE:Biletul de tren: a costat 45.7 GEL (aproximativ 20,4 Euro) pentru un loc de dormit la clasa a treia.

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply tanne bucur October 24, 2014 at 11:02 am

    Alfabetul chirilic se poate invata usor, nu-i deloc greu. Nu merita sa fie considerat o piedica de netrecut in calea unei deplasari lejere prin tarile "chirilice". 🙂

  • Reply Anca October 24, 2014 at 4:12 pm

    In tarile din fosta URSS limba rusa este o a doua limba – toata lumea o cunoaste, toata lumea o vorbeste. Da, Georgia si Armenia au propriile lor alfabete, dar totul este dublat de rusa. Ei au facut parte din URSS, pana la urma. Cu toate astea alfabetul chirilic nu e asa de greu de invatat si e foarte util daca vrei sa calatoresti in multe tari de prin partile alea. Eu l-am invatat cand am fost in Rusia, dar intre timp l-am uitat, insa chiar si asa m-am descurcat prin Georgia si Armenia…

  • Reply Any October 25, 2014 at 12:39 pm

    Eu am incercat sa-mi imaginez un vagon intreg de oameni care mancau, cred ca intr-o clipa, in afara caldurii pe care trebuia s-o suporti, s-a adaugat pe lista si parfumul de mezeluri, etc!!!

  • Reply Anca October 25, 2014 at 1:35 pm

    Erau niste geamuri deschise prin care intra aer fierbinte, plus ca fiind un vagon deschis, fara compartimente mici, mirosurile nu erau deranjante. Si eu sunt destul de sensibila la mirosuri…

  • Leave a Reply