Călătorii

Sassi di Matera: față în față cu vântul lui Dumnezeu

May 21, 2014

E-un păcat că acest oraș nu e mai cunoscut publicului larg decât alte locuri de care a auzit toată lumea. Deși, poate, e mai bine așa și îi fac un deserviciu povestind aici cât de grozav este… Pentru că Matera – Sassi di Matera, mai exact – este fantastică, incredibilă, minunată!

Ca să ajungi acolo, unde s-au filmat mai multe filme celebre, inclusiv Patimile lui Isus, iei un trenuleț amărât din Bari și pornești întins spre Basilicata. Asta-i o regiune din sudul Italiei, uitată de Dumnezeu, mai celebră pentru sărăcie și izolare, decât pentru hoteluri de lux și restaurante cu stele Michelin. Trenulețul e aglomerat pentru că altul nu este oricum și până la Matera prea puțină lume coboară. Oamenii vorbesc de-ale lor, sunt localnici care poate au avut drum la Bari și acum se întorc acasă – niște navetiști. Dincolo de Matera nu mai e nimic, pentru că este chiar capăt de linie. Ai ajuns, te dai jos și cauți cu ochii “Sassi“, cartierul pentru care ai bătut drumul până acolo.

Puțină istorie: sudul Italiei a fost dintotdeauna sărac și nici acum nu îl dă bogăția afară din casă. Până nu demult locuitorii din Matera stăteau în niște grote, Sassi fiind, inițial, o așezare troglodită foarte veche, considerată de către unii ca prima așezare umană din Italia. De-a lungul unei văi abrupte natura a pus la dispoziție, gratis, niște hrube întunecoase și reci, unde oamenii locuiau câteodată împreună cu animalele de pe urma cărora își duceau traiul. Când intri în câte o grotă din asta, că mai sunt unele părăsite și azi, găsești un strat umed de paie pe jos și-un șanț care traversează “apartamentul” pe diagonală: scurgerea, canalizarea, locul unde se arunca apa murdară. Unele hrube erau doar pentru animale, altele doar pentru oameni. Există și-un muzeu micuț unde poți vedea, într-un decor aranjat cu grijă și dat proaspăt cu var, cum locuiau oamenii din Matera pe vremuri. Dar mai bine intrați într-o grotă necosmetizată – e mai aproape de realitatea de atunci.

În secolul trecut, însă, locuitorii din Sassi au fost evacuați cu forța din hrubele lor, iar grotele abandonate. Asta până când turismul a devenit o mare industrie și, la fel ca în cazul caselor trulli din Alberobello, cineva a avut ideea să le renoveze și să facă niște bani de pe urma lor. Drept urmare unele grote au fost transformate în hoteluri de lux, pentru o experiență “à la Epoca de Piatră” – atâta doar că locuitorii din Matera n-au trăit în viața lor într-un asemenea lux.

Cum arată Sassi di Matera vizitat la pas? “Freaking amazing!” Te plimbi și înțelegi de ce s-au turnat atâtea filme despre subiecte biblice tocmai acolo – Matera te poartă cu 2000 de ani în urmă și te aștepți să te întâlnești după fiecare colț cu apostolii lui Isus sau cu Maria Magdalena, chiar dacă, în realitate, nu te întâlnești decât cu cei doi vânzători de suveniruri care dârdâie afară de frig. Asta pentru că deși am fost acolo primăvara, în aprilie, am prins o vântoasă turbată și rece, care mi-a înghețat sângele în vine. Cerul plumburiu de deasupra nu anunța decât lucruri rele, dar am avut noroc, n-a plouat deloc, doar vântul m-a suflat bine și cu o așa furie primordială încât la un moment dat a trebuit să mă țin de-o balustradă ca să nu fiu luată pe sus. Și nu sunt chiar atât de firavă încât să mă dărâme prima adiere de vânt…

Mergeți la Matera! Și dacă tot ajungeți acolo puteți sta măcar două zile, ca să explorați valea aia fantastică pe marginea căreia atârnă Sassi, ca un fagure putred și gol. Am coborât pe o cărare până aproape de fundul râpei, dar nu aveam timp suficient și am renunțat. La fiecare pas mă întorceam încă o dată să văd orașul ăsta fantastic și nu-mi venea să cred unde sunt… Și după ce credeam că am văzut totul am ajuns în capătul celălalt al orașului și am găsit și acolo priveliști amețitoare, case vechi îngrămădite una peste alta, o Italie de pe timpuri care a supraviețuit nu se știe cum mileniului nostru.

În cele din urmă a trebuit să plec – Matera modernă, cu case confortabile, curate și “civilizate” e plictisitoare și banală. “Minunea” e dincolo, pe marginea văii verzi și pustii, unde bate vântul cu furie prin grotele goale…

CHESTIUNI PRACTICE:Cum se ajunge acolo: din Bari cu un tren al companiei Ferrovie Appulo Lucane, care are stație separată de Bari Centrale. Drumul durează o oră și jumătate, iar biletul costă 4.80 Euro. Atenție, se coboară în gara Matera Centrale, care e a doua stație din Matera, după Matera Villa Longo. Gara – subterană – seamănă cu o stație de metrou și te lasă destul de aproape de locul faptei din fotografiile de mai jos. Urmăriți indicatoarele spre Sassi, orașul vechi cu casele-grotă, și unde nu mai vedeți indicatoare, întrebați un localnic. Sassi e la 5, maxim 10 minute, de mers pe jos de la Matera Centrale.

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply Andreea May 21, 2014 at 4:39 pm

    Ce copilarie trebuie sa aiba copiii de acolo, cu atatea locuri de ascuns si de explorat! Si cum poarta in ei probabil toata viata locul acesta special cei plecati de acolo in lume ….As cauta si intervieva localnici :-))

  • Reply Anca May 22, 2014 at 10:04 am

    Cine stie…poate ca ei si-ar dori sa stea intr-un oras mare, mai degraba decat la capatul lumii…

  • Reply Tatiana Francu April 6, 2015 at 6:52 pm

    Superb!

  • Leave a Reply