Călătorii

Castelul din Osaka, o fortăreață cu lift

ianuarie 8, 2014

Osaka a ajuns mai mult întâmplător în traseul meu pentru Japonia. Voiam să merg la Hiroshima și la Miyajima, dar distanța prea mare care însemna alt drum obositor cu autocarul, noaptea, și alți bani cheltuiți m-au făcut să mă răzgândesc. M-am uitat pe hartă și am văzut, la doi pași de Kyoto, al doilea mare oraș la Japoniei – Osaka – și am hotărât să merg acolo.

Despre Osaka nu știam mare lucru – știam că există un castel – cel despre care se vorbește în Shogun, și cam atât, așa că mi-am făcut planuri să vizitez și Kobe cât stau acolo, ca să nu cumva să mă plictisesc. Aveam să constat că m-am înșelat și că Osaka este un oraș foarte interesant, nu doar o metropolă rece cu clădiri de sticlă. O să înțelegeți mai bine ce vreau să spun când o să vă povestesc despre Dōtonbori 😊

Am luat shinkansenul până în gara Shin-Ōsaka și m-am dus să mă cazez la B&C Hotel Sunplay Inn Nagahori, un hotel care avea și capsule, dar și camere normale. Bineînțeles, check-in-ul se făcea foarte târziu (ora 14.00), dar ce m-a șocat a fost să aflu că între orele 10 și 16 hotelul era închis clienților pentru curățenie. Practic, că voiai, că nu voiai, dimineața trebuia să te cari de acolo, iar a doua zi aveam să aflu că eliberarea camerelor se lua foarte în serios la hotel, încă de pe la 8 dimineața o voce suavă dând trezirea în japoneză la difuzor. Mă rog, eu oricum nu aveam de gând să îmi petrec vacanța în cameră, dar tot mi s-a părut un pic curios.

Dacă în Kyoto, în august fiind, am murit literalmente de cald (și umezeală), în Osaka vremea mi s-a părut mai suportabilă – era cald, fierbinte chiar, dar la un nivel acceptabil pentru mine, nu te lua cu leșin pe stradă și chiar am reușit performanța de a nu-mi folosi evantaiul non-stop.

Hotelul la care stăteam era destul de central, la vreo 2-3 stații de metrou de castelul din Osaka, așa că am plecat într-acolo. Castelul se găsește în mijlocul unui parc imens și, la fel ca la Palatul Imperial din Tokyo, în jur se înalță clădiri moderne de birouri. Contrastul e foarte plăcut, iar castelul, mai mic în realitate decât m-aș fi așteptat, e ca o bijuterie somptuoasă – una dotată cu lift. În clipa când am ajuns sus, lângă castel, și am privit orașul modern de dincolo de ziduri, am fost cu adevărat fericită că am ajuns până acolo, așa departe de casă 🙂

Parcul în care se găsește castelul e înconjurat de un canal adânc de apă, ca o adevărată fortăreață, iar în apropiere curg două râuri: Okawa și Neyagawa, așa că peste tot sunt poduri și ape. Mi-ar fi plăcut să mă plimb cu vaporașul, dar era cam scump pentru mine (1700 de yeni) și am luat-o pe mal până am ajuns din nou în apropierea castelului. Până la urmă m-am întors la hotel ruptă de oboseală, urmând să mai vizitez orașul și seara. Stay tuned 🙂

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns