Călătorii

La Turbie, privind Monaco de sus

iulie 16, 2012

Când am coborât din Peille l-am rugat pe șoferul autobuzului să oprească înainte de intrarea în oraș. ”Oui, numai să văd dacă am unde opri pe marginea drumului.” A avut. Îmi dorisem să o iau pe jos spre oraș dintr-un singur motiv: în vale se zărea nu doar orășelul, ci și Marea Mediterană până dincolo de orizont și, undeva jos de tot în vale, statul Monaco. Priveliște superbă, zi superbă cu chef de a o lua hai hui prin lume. De fapt aveam o oră și ceva până la ultimul autobuz spre Nisa, dar oprirea asta din La Turbie a meritat din plin.

În oraș am constatat că au și un centru vechi destul de drăguț, cu ghivece uriașe de flori pe stradă, dar și o ciudățenie de monument cu niște coloane albe ca rămase după un cataclism atomic. Coloanele nu le-am putut vizita pentru că n-am găsit intrarea (!), deși m-am tot învârtit pe acolo preț de vreo trei ori, așa că până la urmă am intrat în cimitir. Și bine am făcut! Nu pentru că ar fi cimitirele lor foarte interesante, ci pentru că, ajungând în capăt în căutarea unei cișmele ca să mă spăl pe mâini am găsit o portiță, iar dincolo de portiță niște stânci și tufe de flori și marea și o priveliște minunată cu Monaco la picioarele mele. O cărare ducea undeva spre un alt vârf de munte pe care se întindea orașul, dar nici urmă de turist în afară de mine, doar eu și marea.

Pe nepusă masă m-a copleșit entuziasmul: ia uite ce fain poate fi în vacanță, ce surprize poți avea, ce senzație incredibilă de libertate! Cred că am și țopăit nițel de bucurie că sunt acolo, vie, și că marea se aburea ușor la orizont doar pentru mine. Apoi am stat pe o stâncă și mi-am pozat balerinii arătând în direcția Monaco, i-am dat o palmă unei crengi jucăușe și gata, am plecat spre casă. Încă o zi reușită…

CHESTIUNI PRACTICE:Cum se ajunge acolo: din Nisa se ajunge cu autobuzul 116 Ligne D’Azur din stația Vauban, biletul costă 1 Euro și călătoria durează aproximativ jumătate de oră. Atenție, sunt doar câteva autobuze pe zi între Nisa și La Turbie.

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply Olivia iulie 16, 2012 at 2:43 pm

    Wow, cand voi ajunge si eu pe acolo ca tare frumos este !!!! Felicitari pentru blog si vacanta pe care ai avut-o 😀

  • Reply catherine iulie 16, 2012 at 8:34 pm

    superb! atâta sunt de frumoase toate pozele astea din orăşelele provensale încât deja par ireale. parcă-s dintr-o carte cu poveşti, zău!
    pentru faza cu cimitirul, portiţa şi tet-a-tet -ul cu marea… nota zece!

  • Reply Mira iulie 16, 2012 at 9:57 pm

    Ăsta e motivul pentru care nu-mi prea fac planuri multe când pornesc la drum, fiindcă vreau să mă bucur de lucrurile care-mi ies în cale, de ceea ce-mi trece prin cap să fac într-un anumit moment şi să nu stau mereu să mă gândesc trebuie să ajung acolo, trebuie să văd aia, uf, trebuie să vizitez nu ştiu ce că mi-a spus nu ştiu cine că merită. Sigur, nu înseamnă că las totul la voia întâmplării, însă încerc să mă bucur mai mult de momentul prezent.

    La urma urmei, fiecare se bucură de călătoriile lui şi le trăieşte cum doreşte. Cel puţin aşa cred 🙂

    Vorba lui Catherine, parcă sunt decupate din cărţi de poveşti fotografiile cu aşezările alea ce te cuceresc din prima… Fain, Anca, fain, Franţa e superbă, să te tot plimbi pe acolo 😀

  • Lasă un răspuns