Călătorii, România

Sinaia & Stâna Regală

octombrie 30, 2011

Într-o sâmbătă dimineața pe la ora 10 beam un cappucino cu scorțișoară pe terasa însorită a cafenelei de la Castelul Peleș, după ce cu un sfert de oră mai devreme fugărisem niște mâțe de la Mănăstirea Sinaia ca să le pot fotografia (pisicile mănăstirești sunt sfioase rău).

Nu am o imagine idilică despre mersul pe munte. Să urci este greu, chiar și pe o cărare pietruită, tot traseul mi-am simțit pulsul în urechi, iar spre final picioarele îmi tremurau de efort. Drumul este destul de monoton și după primele mirări orășenești (ce frumos e copacul acela, ce curat e aerul, ș.a.m.d.), admirația mea, marcată deja de oboseală, s-a tocit un pic. Frumusețile drumului se repetă cu mici variații, în jur sunt numai copaci de care nu poți vedea mare lucru, toate noxele inhalate în București dau să iasă afară din plămânii ofiliți, iar urcușul pare interminabil de lung.

Primul lucru pe care l-am văzut când am ajuns sus au fost mașinile de teren ale bucureștenilor ieșiți la munte. Nu, nu e nicio stână la Stâna Regală, doar o priveliște frumoasă către munții din jur, un țarc cu 3 capre, un ren și un ponei (toți, de altfel, foarte plictisiți de turiștii care îi fotografiau și mângâiau de zor) și un restaurant-pensiune cu porții mici și prețuri mari. Am mâncat, eram moartă de foame după tot efortul din ziua aceea.

Undeva în spatele restaurantului există o stâncă numită Belvedere de unde se vede Valea Prahovei, tot încețoșată, deși soarele bătea tare pe cer. Îți ia cam 5 minute să ajungi acolo și să te joci cu ”observatorul astronomic” care e de fapt o lunetă cum vezi și în străinătate la fiecare punct panoramic. Ca să ajungi sus trebuie să urci niște trepte improvizate din pământ și rădăcini noduroase – în fața mea o fată urca anevoie cu pantofii ei cu toc înalt pe treptele încâlcite care duceau sus.

Ce mi-a plăcut însă a fost pajiștea dinspre munți, cu iarbă uscată și aspră: dacă prinzi un pic de soare și căldură, garantat te prinde imediat și somnul – aerul curat, efortul, mâncarea și vinul fiert te vor ajuta și ele. Numai pentru stropul acela de odihnă, dacă nu pentru priveliști, și merită să mergi până sus.

La coborâre, în Sinaia, în curtea unei case tipică zonei – albă, modestă și frumoasă – un bărbat citea o carte stând pe un scaun, într-o pată de lumină. N-avem nevoie de mai mult de atât: de niște liniște și-o carte bună. Eventual și-un strop de soare.

You Might Also Like

12 Comments

  • Reply Mirela Fruja octombrie 30, 2011 at 4:30 pm

    Eu am ajuns saptamana trecuta acolo, am avut noroc de vreme cetoasa :P. Intr-adevar la restaurantul de la stana sunt preturi de mare altitudine, mie personal chelnerii mi s-au parut putin cam murdari 😀
    O data pe an nu strica un mers la munte:)) Asta o zic eu, cea care sta cam 15 de ore pe zi pe scaun la calculator :))

  • Reply Anca octombrie 30, 2011 at 5:02 pm

    Asa zic si eu, o data pe an nu strica 😀 Acum sunt in recuperare, cu o febra musculara de zile mari 🙂

  • Reply Gabriela Cimpoca octombrie 30, 2011 at 6:49 pm

    Da, dar raman amintirile, fotografiile, mandria de a fi urcat muntele…
    Doamne, ce frumoasa e Sinaia clipei aceleia, descrise de tine! 🙂

  • Reply Anca octombrie 30, 2011 at 6:56 pm

    Da, m-am oprit din drum ca sa ma uit mai bine la omul acela si la casa lui. Statea cu spatele la strada in panta si cu fata spre copacul din curte, complet detasat…

  • Reply Iulia octombrie 30, 2011 at 10:36 pm

    Febra musculara o sa treaca in cateva zile (poti ajuta cu o aspirina cred) – raman insa amintirile.
    In alta ordine de idei, dintotdeauna am visat sa locuiesc la munte si exact in ipostaza descrisa de tine: citind, detasata, in curtea mea, intr-o pata de soare.

  • Reply Anca octombrie 30, 2011 at 10:57 pm

    Nici la deal n-ar fi rau…

  • Reply Cititoarea octombrie 31, 2011 at 12:21 am

    Foarte frumos articolul, mi-am adus aminte de perioada în care am mers la Sinaia:).

  • Reply Ioana octombrie 31, 2011 at 9:07 am

    Tiii, cum arata cafeaua aia cu scortisoara! Cat despre stana care nu era stana, observatorul astronomic care era o biata luneta si pranzul cu portii mici si scumpe, nu pot sa zic decat: "tipic" :(((

  • Reply Anca octombrie 31, 2011 at 9:37 am

    Eu as vrea sa revin in Sinaia, dar numai pentru oras, sa il vizitez pe indelete. De fiecare data am fost doar in trecere spre alte locuri…

  • Reply Anca octombrie 31, 2011 at 9:39 am

    Si era si buna cafeaua, sa tot incepi ziua asa 😛

  • Reply Iulian Sirbu noiembrie 1, 2011 at 12:24 am

    Cafea cu topping de toamna! :p
    Zi-mi ca ai ajuns la Sinaia cu trenul! 🙂

  • Reply Anca noiembrie 1, 2011 at 9:01 am

    Da, cu trenul 🙂

  • Lasă un răspuns