Călătorii

Como și lacul său

noiembrie 13, 2010

Încerc să îmi amintesc când am auzit prima dată de lacul Como – să fi fost în Caracatița, filmul care m-a urmărit prin adolescență? Sau cu ocazia morții lui Versace, când am văzut câteva imagini cu vila lui, acum proprietatea rusului Novikov? Lacul Como este unul din acele locuri unde trebuie să ajungi măcar o dată în viață, pentru a vedea și înțelege de ce atâția oameni s-au îndrăgostit de el.

Como, un oraș aflat în punctul cel mai sudic al lacului, reprezintă punctul de plecare pentru o plimbare cu vaporașul; cursele sunt de mai multe feluri, poți opta pentru cea mai simplă dintre ele care te învârte pentru o oră în prima porțiune a lacului și te aduce înapoi la Como, ori poți face un drum până la Bellagio, aflat pe la mijlocul lacului, sau poți merge până la capăt, în punctul cel mai nordic, la Colico.

Am ales, la fel ca majoritatea turiștilor de weekend, să merg la Bellagio. Îmi suna bine ”Bell-agio”, așa că m-am suit pe vas după ce am constatat, amar, că este unul cu ferestre închise și urma să fac fotografii prin geamul cam murdar.

Dacă din Como lacul se vede ca o promisiune, o dată ajunși în larg promisiunea se împlinește cu imagini cu localități cocoțate pe creasta muntelui, palate construite pe mal și parcuri aranjate milimetric ce înconjoară proprietățile. Din când în când ne opream în câte un orășel – Argegno, Lezzeno, Lenno, Tremezzo – pentru a lua alți călători. În Lenno Villa del Balbianello este construită pe o mică peninsulă cu o panoramă splendidă asupra lacului. A fost odată mănăstire, cu apariții faimoase în filme precum Star Wars și Casino Royale.

Aproape de Bellagio toți pasagerii vasului își sucesc instantaneu capul spre geamurile din stânga: se zăresc Alpii alb-strălucitori în depărtare. Am ajuns.

PRIVIND ALPIIBellagio este ca prora unui vas uriaș care spintecă lacul Como: în spate fâșia de pământ, la stânga și la dreapta apa lacului, în față, hăt departe, Alpii. În vârful cel mai nordic al orașului, acolo unde pământul se sfârșește în favoarea apei, am găsit un mic parc cu copaci cu moațe ciufulite, trei bănci și un zid care ascundea o mică radă pentru bărci. Un nene se juca în parc cu un cățel: cățelului i se dădea un băț, cățelul se agăța de băț, era ridicat, bătrânul râdea și cățelul o lua de la capăt, voios.

Ziua înnorată de noiembrie se sfârșise.

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply Vasile Covaciu noiembrie 16, 2010 at 1:08 pm

    superbe fotografii, superb loc! (lac)
    De multa vreme imi tot zic sa ajung pe acolo,mai ales ca locuiesc la cateva sute de km de el.
    O zi buna si cred ca m-ai convins cu aceste fotografii.

  • Reply Anca noiembrie 16, 2010 at 1:51 pm

    Multumesc. Merita sa faci o excursie pana la Como, daca stai (relativ) aproape. Eu, din pacate, am prins o zi innorata, pe soare cred ca e de 10 ori mai frumos.

  • Reply Anda noiembrie 16, 2010 at 11:55 pm

    Ce vreme incantatoare ai prins! Cat despre Alpi, m-au dat gata!

  • Reply Anonymous noiembrie 17, 2010 at 12:11 am

    salut. sunt Cornelia.
    stai ca innebunesc. acum am alta intrebare. cand ai timp de calatorit? ma uimesti. am senzatia ca tot timpul esti plecata undeva, ba la bruxelles, ba nu stiu unde, ba acum vad italia…. 🙁

  • Reply Anca noiembrie 17, 2010 at 9:27 am

    Anda, la anul musai sa ajung in Elvetia, incepe sa ma obsedeze zona aia cu Zurich, Strasbourg si Luxembourg. Pritocesc niste planuri, mai vedem.

  • Reply Anca noiembrie 17, 2010 at 9:27 am

    Cornelia, am calatorit doar in weekend, plecat sambata dis de dimineata, intors duminica seara. E cam greu sa gasesti zboruri low cost care sa se potriveasca acestor cerinte, asa ca prea curand n-o sa mai calatoresc, plus ca vine iarna si nu-mi place sa ma plimb pe frig.

  • Lasă un răspuns