Călătorii, România

Picnic la Mogoșoaia

iulie 4, 2010

Mogoșoaia le are pe toate: un palat brâncovenesc, un muzeu și expoziții de artă, lac, flori, parc, liniște. Pentru nostalgici, însuși Lenin zace cu nasul în iarbă lângă zidul palatului. Pentru amatorii de plajă, există malul înverzit al lacului. Pentru amatorii de picnicuri se găsesc arbori bătrâni care te primesc cu drag sub coroana lor bogată, cu o carte în mână, așa cum am făcut eu cu Michael Cunningham, după ce am găsit copacul perfect, copac care s-a dovedit a fi un brad (sau molid?) ciudat, cu crengile aplecate spre pământ formând o umbrelă protectoare și parfumată.

Nu era foarte multă lume și, din fericire, nu a trebuit să ascult manele sau să simt miros de grătare prin parcul palatului. Pentru că nu am mai fost de câțiva ani pe acolo, am fost puțin surprinsă (plăcut) să găsesc parcul de alături (pe vremuri doar un teren neîngrijit) foarte frumos aranjat, cu gazon tuns regulamentar și ronduri de trandafiri. O pasăre mare, gri, a tot zburătăcit din copac în copac la vederea mea.

Am stat, mâncat, moțăit, citit, plimbat și la un moment dat am plecat alungată de un nor care s-a rupt furtunos azi noapte într-un mic potop. Dar asta n-o să mă împiedice să revin, desigur.

CHESTIUNI PRACTICE:Cum se ajunge acolo: pentru cei fără mașină, se poate lua metroul până la stația 1 Mai și apoi un maxi-taxi până la Mogoșoaia.

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Alma iulie 5, 2010 at 7:05 pm

    Am vazut albumul si am dat peste multe fotografii reusite. Felicitari. Ce aparat folosesti ?

  • Reply Anca iulie 6, 2010 at 8:00 am

    Multumesc, Alma! Am un Nikon D60 pe care il exploatez la maximum 🙂

  • Reply Odille iulie 6, 2010 at 12:19 pm

    Anca, ma bucur de fotografiile frumoase si de descrierea facuta de tine. Sunt si surprinsa placut.
    Cu citiva ani in urma am venit in Romania cu fetita mea si unul din obiective a fost sa-i arat si sa ma mindresc cu ce avem noi. Am dus-o si la Mogosoaia. O haita de ciini ne-a luat in primire de la masina si ne-a condus la palat. In timpul acesta se luptau intre ei, lucru foarte neplacut si nelinistitor. Am si incercat sa-l conving pe cel mai artagos sa-l lase in pace pe un alt biet catel.
    Am vizitat cladirea si haita de ciini ne-a condus la masina. Am fost convinsa ca nu voi mai repeta experienta.
    Iti multumesc.

  • Reply Anca iulie 6, 2010 at 1:13 pm

    Odille, unele lucruri se schimba in bine, de exemplu spatiile verzi din Bucuresti arata acum mult mai bine decat in urma cu cativa ani. Din pacate haitele de caini nu au disparut cu desavarsire. Nu din Mogosoaia (nu am vazut catei acolo), ci din capitala; sunt si ei victimele noastre si nimeni nu stie ce sa faca cu ei.

    Multumesc pentru vizita, o sa incerc in fiecare weekend sa ies pe undeva, nu prea imi place sa stau lipita de casa 🙂

  • Lasă un răspuns