Nu există destui sori pentru noi


Când steaua pitică pe care o numim soare va începe să moară peste vreo cinci miliarde de ani, pe planeta aceasta vor trăi aceiași oameni ca cei din ziua de azi. Vor fi aceleași probleme, aceleași războaie, aceeași prostie și același haos. Vor exista aceleași boli, plus unele noi, iar oamenii se vor urî pentru aceleași motive stupide ca cele din ziua de azi. Peste cinci miliarde de ani se va trăi și se va muri exact la fel, cu aceeași disperare fetidă pe ultima sută de metri.

Prietena mea genială


Iată că a ajuns și la mine primul volum din Tetralogia napolitană, care a făcut mulți fani și la noi în țară. Am vrut să o citesc acum, cât am încă proaspete amintirile de la vizita mea în Napoli și pot înțelege, mai bine, spiritul acelei zone.

Iarna la sud de București: Dobreni, Gostinari, Mironești și Comana


Sunt multe obiective turistice de vizitat prin Muntenia, însă multe sunt foarte vechi, degradate și abandonate. Avem ceea ce prețuim și se pare că prețuim puține lucruri – e mai ușor să te consideri mare patriot și să te lauzi cu asta, decât să te abții să-ți arunci gunoiul chiar lângă ruinele unei curți boierești, de exemplu.

Ischia și Procida, două insule într-o zi


Una din insulele pe care îmi propusesem să le vizitez era Procida. Acum un an nici măcar nu auzisem de locul ăsta, până când nu l-am întâlnit pe o pagină Wikipedia, drept exemplu de sat pescăresc pitoresc. De curiozitate am dat un Google search și când am văzut imaginile mi-am dorit imediat să ajung acolo!

Mihail Șișkin, Luarea Ismailului


Acum câțiva ani, când am citit Scrisorarul lui Șișkin, am fost iremediabil cucerită de poveste și am căutat alte cărți scrise de același autor, negăsind, însă, nici una. Am aflat mai târziu că strategia editorilor lui e să îi facă ”intrarea” într-o țară cu Scrisorar, cea mai recentă carte, și abia apoi îi publică într-o altă limbă și romanele mai vechi.

Capri, Anacapri și Vila San Michele


Ajunserăm, în sfârșit, la capătul celor șapte sute șaptezeci și șapte de trepte și trecurăm printr-o poartă boltită. Se mai vedeau încă, prinse în stâncă, balamalele uriașe de fier, rămășițe ale unui pod mobil de altădată. Eram în Anacapri. La picioarele noastre se desfășura întreg golful Neapolului, înconjurat de Ischia, Procida și Posillipo cel înveșmântat în pini, alba, strălucitoarea linie a Neapolului, Vezuviul cu noru-i trandafiriu de fum, câmpia Sorrento la poalele muntelui Sant'Angelo și-n depărtare Apeninii, acoperiți încă de zăpezi. Drept deasupra capetelor noastre, sta înfiptă în stânca prăpăstioasă ca un cuib de vultur o capelă mică, în ruină. Acoperișu-i boltit se prăbușise, dar bucăți enorme de zidărie îmbinate ciudat, ca un fel de țesătură simetrică, mai sprijineau încă zidurile ce se fărâmițau.
— Roba di Timberio. mă lămuri bătrâna Maria.
— Cum se numește capela? am întrebat plin de curiozitate.
— San Michele.
— San Michele, San Michele! răsună ca un ecou în inima mea.
Axel Munthe, Cartea de la San Michele

Venus din Milo(s) s-a născut în Apollonia


Erau mai multe locuri pe care voiam să le văd pe insula Milos, inclusiv câteva plaje mai greu accesibile pe care le-am ratat din lipsă de timp (Sarakiniko, Tsigrado), însă am compensat cu vârf și îndesat cu vizitarea Apolloniei (Pollonia / Apollon), în capătul insulei.

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Ce articole ați vrea să citiți mai des pe blog?