Mutare

Blogul a fost mutat de pe www.1001calatorii.com.

A înflorit liliacul!

În cartea Cellei Serghi, Pe firul de păianjen al memoriei, autoarea povesteşte cum într-o toamnă, mergând pe Lipscani împreună cu Mihail Sebastian, s-au oprit amândoi în faţa unei vitrine pline cu liliac alb: Read More →

Madame Mallory şi micul bucătar indian

Am cumpărat cartea asta anul trecut, cu gândul să-mi inaugurez proaspătul Kindle cu ea, dar după ce mi-am prins urechile în sistemul Elefant de ebooks şi a trebuit să mă autopiratez ca să-mi pot citi propriile cărţi, m-am enervat şi n-am mai vrut să aud de ea o bună bucată de vreme.

Totuşi, când m-am întors cu trenul de la Lugoj am simţit că i-a venit vremea. Nu mai aveam chef de chestii ciudate sau complicate, după ce citisem Umbra vântului, Pleşu şi Alain de Botton. E cu mâncare şi cu ţări exotice? Este! E o carte ecranizată, deci nu foarte sofisticată? Este! Ei, atunci e numai bună pentru citit pe tren!

Culmea e că deşi am început-o desconsiderând-o un pic, cartea mi-a plăcut atât de mult încât până am ajuns în Bucureşti aproape că o terminasem. În special prima parte în care personajul principal povesteşte despre India şi mâncărurile de acolo mi-a plăcut foarte mult, deşi eu nu mă pricep deloc la bucătăria indiană şi habar n-am dacă mâncărurile Read More →

Pe străzi înflorite, de Paști

8 ore cu trenul dus, 8 ore întors, până îți iese os pe os de mers cu trenul de la București la Lugoj. Firește, trenul a avut și o mică întârziere, că altfel nu am fi simțit că mergem cu CFR-ul, dar dincolo de toate astea a fost bine, drumul e frumos peste poate, mai ales pe la Drobeta Turnu Severin – Orșova – Băile Herculane și până la Caransebeș, primăvara a fost in full bloom, iar munții se zăreau înzăpeziți în depărtare. Read More →

Marea Piață din Bruxelles

Cine ajunge în Bruxelles nu poate rata Grand Place / Grote Markt / Marea Piață care adună în mijlocul său toți turiștii însetați de o bere brună sau o ciocolată belgiană. Majoritatea producătorilor de ciocolată au un ”shop” și acolo, iar dacă nu acolo atunci sigur în Galeriile Saint-Hubert (Koninklijke Sint-Hubertusgalerijen). În jurul pieței e o zonă cu foarte multe restaurante ai căror angajați agață turiști pe stradă cu clasica întrebare ”Russian? Spanish?”, iar la doi pași este celebra statuie cu un băiețel care face pipi – nu am înțeles niciodată de ce este atât de faimoasă și de ce ar trebui să petrec acolo câteva minute de reculegere în fața ”minunii”. Deh, belgieni… Read More →

Grădina japoneză din Herăstrău

Hanami înseamnă privitul florilor şi e modul în care japonezii se bucură de venirea primăverii: poate fi un picnic sub crengile unui cireş înflorit sau o petrecere în aer liber. Hanami poate avea loc şi noaptea, caz în care se numeşte yozakura. Read More →

Un „bonus” de primăvară

Câteodată îmi vine să merg unde văd cu ochii, dar nu mai mult de câteva staţii de metrou. Mi se întâmplă când am o zi bună, dar şi când am o zi proastă. Azi am avut una aşa şi aşa şi n-am avut chef să merg direct acasă. Trecând printr-un pasaj m-am gândit să mă opresc să-mi iau o merdenea. N-am mai mâncat merdenele de jumătate de an, cel puţin, şi ce ar fi viaţa în Bucureşti fără gustarea asta soioasă, dar gustoasă, măcar din când în când? Read More →

Budapesta, final de vacanţă în Caucaz

Mi-au trebuit 7 luni să povestesc aici pe blog despre vacanţa de 3 săptămâni prin Turcia şi Caucaz, aşa că mă grăbesc să închei capitolul ăsta pe ultima suta de metri din martie ca să mă pot gândi şi la altceva. De exemplu la ce o să vizitez vara asta, vara viitoare şi, de ce nu, peste 3 ani? Read More →

Se anunţă un weekend ploios

Ceea ce-mi lipseşte este o grădină, să pot urmări de aproape cum cresc plantele de pe o zi pe alta, iar într-o dimineaţă să găsesc cireşul înflorit, deşi doar ieri era pustiu pe ramurile lui.

Un sentiment de speranţă, care să-mi şoptească că mâine totul va fi bine. Read More →

Șapte ani în Tibet: șansa e de partea celor care îndrăznesc

Nu judec, de regulă, cărțile după ecranizările lor, sau filmele, după cărțile care au stat la baza acestora. Mi se par lucruri foarte diferite, cu scopuri diferite, care ar trebui judecate în raport cu alte cărți sau alte filme din categoria lor. Am văzut filmul Șapte ani în Tibet cu foarte mulți ani în urmă (1997!) și îmi amintesc vag de un Brad Pitt ars de soare, o intrigă matrimonială și finalul familist cu întoarcerea lui acasă. Ah, da, și de Dalai Lama copil, omniprezent, deși povestea lui Heinrich Harrer este mai nuanțată, iar apropierea dintre cei doi s-a produs ceva mai târziu.

Citind cartea am fost impresionată de povestea evadării din lagărul din India, de drumul dificil până la Lhasa, dar mai ales de determinarea celor doi fugari. Șansa e de partea celor care îndrăznesc, parcă așa se spune, dar și de partea celor care nu se lasă învinși cu una, cu două. Nu mi-a venit să cred că după prima încercare ratată Harrer reia planul evadării fără să se lase doborât de ghinionul Read More →

Translate »