Lecturile verii


Vara e aproape dusă, iar eu încă n-am plecat în vacanță – tânjesc după călătorii, plimbări, dolce far niente și număr zilele rămase. Ca să-mi potolesc dorul de ducă, citesc. N-am fost o campioană la citit nici vara asta, dar niște cărți tot am terminat. În afară de cele despre care am scris deja, mai sunt câteva despre care n-am zis niciun cuvințel.

21 de Nocturne: seară de poezie deasupra Bucureștiului


“viața șefului meu este cea mai importantă viață. mai importantă decât toate celelalte. decât propria mea viață.” (Merlich Saia)

După multe tărăgănări am ajuns în cele din urmă la una dintre nocturnele organizate de ARCEN, acelea în care se citește poezie pe acoperișul clădirii Magheru One. Mi-am găsit tot felul de scuze să nu merg până acum și-mi pare rău, pentru că mi-a plăcut mult seara asta cu poezie, este genul de eveniment care te scoate din ale tale și-ți oferă o altă imagine a Orașului: un loc în care oamenii scriu și visează, recită și ascultă sub un cer albastru ca cerneala.

Totul este posibil


Citind cartea lui Kazuo Ishiguro, Pe când eram orfani, mi-am amintit ce viață imaginară bogată aveam când eram copil. Obiectele cele mai banale deveneau personaje într-o istorie fictivă, la care numai eu aveam acces, bălțile de pe caldarâm rămase după ploaie erau de fapt oceane pe care navigau vapoare minuscule, pe care numai eu le vedeam, puiul de nuc din parc fusese adoptat de mine și mă simțeam obligată să îl curăț de frunze uscate și să îi vorbesc, și puteam să-mi hrănesc imaginația cu nimic, era suficient să respir.

Muzee din București: Casa Storck


La doi pași de Piața Victoriei se găsește Muzeul Storck, o minunăție de casă în care descoperi un alt fel de București, unul al familiilor vechi și al lucrurilor frumoase. M-am dus acolo ca să profit de weekendul prelungit și ziua ceva mai răcoroasă, dar și ca să mă bucur de lucrurile bune pe care le are orașul ăsta de oferit, printre care muzeele destul de multe și variate. Casa Storck ”parcă nici nu-i din București”, dar totuși e, trebuie doar să te plimbi prin oraș și să fii atent la ”semne”, ca, de exemplu, la casa cu bârne aparente care își ițește capul de după colț.

Zbor în jurul soarelui


Acum doi ani, când am citit Out of Africa, am fost ”mesmerized”. De autoare, de poveste, de locuri. Nu bănuiam că personajul baronesei a fost unul celebru în epocă și că-l voi reîntâlni într-o altă carte, dar așa a fost. Paula McLain m-a ajutat să mă întorc în Kenya și să reiau firul poveștii privind totul din perspectiva unei alte femei curajoase - Beryl Markham - care în lunga ei viață a făcut ce și-a dorit, a antrenat cai, a pilotat avioane, a iubit, a trăit și-a murit.

Un muzeu, o catedrală și-un dragon albastru


Proiectul meu de weekend e să vizitez toate muzeele din București (chiar dacă nu pot să fac asta în fiecare weekend), așa că într-o zi caniculară de iulie am pornit să revizitez Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC). Întâi de toate am ocolit aiurea toată zona Palatului Parlamentului, am văzut Catedrala Neamului care e tot mai înaltă și mai urâtă și-am găsit un pokemon dragon albastru pe nume Micky care a ținut morțiș să vină cu mine. Mi-a zis că e el ghid turistic, a călătorit în TOATĂ lumea, știe nu știu câte limbi străine, poate să-mi poarte noroc, să-mi fie muză și bodyguard și tot ce trebuie eu să fac e să-l scutur, din când în când, de praf. Bine...

Moștenitoarea tărâmului pierdut


Iată o carte pe care am citit-o cu plăcere vara asta, descoperind o lume nouă - India de lângă granița cu Nepalul, povești întrețesute între ele prin spațiu și timp și personaje care sunt, pur și simplu, umane prin slăbiciunile și candoarea lor.

Planurile mele pentru vara aceasta


Inițial mă gândeam să renunț la vacanța ”mare” de anul ăsta, dar s-a dovedit a fi o decizie prea drastică pentru cineva ca mine, pentru care timpul și felul în care îl petreci au mai multă valoare decât realizările materiale. Am zis, totuși, ”pas” la idei de vacanță prea costisitoare sau prea complicate, pentru că:

Femei singure


Una din cele mai bune cărți citite în ultimii ani a fost cartea lui Victor Frankl, Omul în căutarea sensului vieții. Frankl, un supraviețuitor al lagărelor naziste, a pus bazele logoterapiei și a scris această carte în care povestește cum poți rămâne întreg la minte și stăpân pe destinul tău chiar și atunci când, aparent, nu mai ai nicio libertate. Pentru el ceea ce contează cu adevărat este ”nu ceea ce așteptăm noi de la viață, ci mai degrabă ceea ce viața așteaptă de la noi. Trebuia să încetăm a ne mai întreba care este sensul vieții și, în schimb, să ne gândim că noi înșine eram întrebați asta de către viață - zi de zi și ceas de ceas.”

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *